ICCJ. Decizia nr. 4175/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4175/2009
Dosar nr. 309/36/2009
Şedinţa publică din 8 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, reclamanta S.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Constanţa anularea hotărârii din 30 noiembrie 2009 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este născută în perioada refugiului părinţilor săi care, au fost strămutaţi din Cadrilater, Bulgaria, în baza Tratatului de la Craiova.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus în copie, mai multe înscrisuri, printre care: hotărârea din 30 ianuarie 2009 emisă de pârâtă, certificat de căsătorie, certificat de naştere, declaraţie autentificată din 21 mai 2003, adresa din 23 decembrie 2008 emisă de M.I.R.A., D.A.N.I.C.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 145/CA din 6 aprilie 2009 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea reclamantei S.E.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin probele administrate reclamanta nu a făcut dovada că părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria în România în anul 1940, deşi ea a fost născută în perioada de refugiu.
Instanţa de fond a mai apreciat că actele de stare civilă depuse la dosar respectiv, certificatul de naştere şi cel de căsătorie precum şi declaraţia autentică referitoare la numele mamei reclamantei nu fac dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de Legea 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta S.E. a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanţa de fond în mod greşit a respins acţiunea, la dosar existând dovezi din care rezultă că familia reclamantei a făcut obiectul schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria ca urmare a încheierii Tratatului de la Craiova.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta S.E. este născută la data de 2 martie 1942, în localitatea Techirghiol, judeţul Constanţa, din părinţi G. şi M.
Potrivit declaraţiilor autentificate ale martorilor G.N. şi B.L. rezultă că reclamanta era fiica lui G. şi M., care în urma Tratatului Româno - Bulgar, în anul 1940 au fost strămutaţi în România, din Cadrilater.
Mai mult, la dosarul de fond se află adresa din 23 decembrie 2008 din care rezultă că în documentele ce le deţine figurează cu "Declaraţie de avere imobilă rurală" în comuna Gargalâc, judeţul Caliacra, următorii:
- D.N.C. cu soţie Z. şi copii T., S. şi N.;
- G.N.C. cu soţie M. şi copil D.
Aşadar, înscrisurile şi declaraţiile martorilor pe care reclamanta le invocă în susţinerea acţiunii respectă cerinţele prevăzute de lege, iar aceasta a făcut dovada că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. pronunţând o hotărâre netemeinică şi nelegală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 314 C. proc. civ., recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi modificată în sensul admiterii acţiunii reclamantei astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.E., împotriva sentinţei civile nr. 147/CA din 6 aprilie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea reclamantei S.E.
Anulează hotărârea din 30 ianuarie 2009 emisă de pârâtă şi o obligă pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi să-i acorde drepturile prevăzute de lege pentru perioada 2 martie 1942 – 6 martie 1945 cu începere de la 1 decembrie 2007.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4132/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4204/2009. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
