ICCJ. Decizia nr. 4204/2009. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4204/2009
Dosar nr. 5727/2/2008
Şedinţa publică din 9 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 septembrie 2008 reclamanta SC T.M. SRL a solicitat în contradictoriu cu C.N.A. anularea deciziei nr. 685 din 9 septembrie 2008 emisă de pârât.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că sancţionarea sa prin Decizia contestată cu amendă în cuantum de 25.000 lei, pentru postul de televiziune, pentru încălcarea prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 şi art. 36 alin. (1) şi (2), art. 37 alin. (1) din Decizia nr. 187/2006 este nelegală întrucât emisiunile respective, în care se exprimă fapte şi păreri despre un caz aflat în dezbatere publică, nu se înscriu prin tematică şi stil în formatul emisiunilor care pot afecta dezvoltarea fizică, mentală şi morală a minorilor.
Prin sentinţa nr. 724 din 24 februarie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia formulată de reclamanta SC T.M. SRL ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că prin conţinutul emisiunilor difuzate la ore accesibile persoanelor minore, reclamanta a încălcat dispoziţiile legale menţionate [art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, modificată şi completată, şi art. 36 alin. (1) şi (2) şi art. 37 alin. (1) din Decizia nr. 187/2006 a radiodifuzorului SC T.M. SRL pentru postul de televiziune], programele difuzate fiind de natură să afecteze grav dezvoltarea fizică, mentală şi morală a acestora.
Se mai reţine că amenda aplicată contestatoarei a fost corect individualizată în raport de dispoziţiile legale încălcate şi de gravitatea faptelor reţinute în sarcina acesteia.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamanta SC T.M. SRL, criticând-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, se arată că instanţa de fond, deşi prezintă art. 39 alin. (1) - (3) – în motivare, nu face aplicarea dispoziţiilor alin. (3) ce reprezintă excepţia prevăzută de legiuitor pentru ipoteza prevăzută în alin. (1) al aceluiaşi articol.
În condiţiile în care a fost inserat pe parcursul emisiunii simbolul care nu permite accesul persoanelor sub 15 ani şi totodată, telespectatorii au fost avertizaţi şi sonor de către moderator cu privire la acest aspect, apreciază că instanţa de fond a pronunţata o hotărâre nelegală şi netemeinică.
Chiar dacă au existat unele incidente sonore în desfăşurarea emisiunii, nu se poate aprecia că prin aceasta au fost încălcate dispoziţiile art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002. Susţine recurenta că în mod eronat s-a constatat că au fost încălcate dispoziţiile art. 36 alin. (1) si (2) dispoziţiile art. 37 alin. (1) din Decizia 187/2006 privind codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.
Că din conţinutul deciziei C.N.A. nu reiese în ce constau aceste pretinse încălcări, care sunt persoanele ale căror drepturi sau interese legitime au fost lezate şi în ce mod, prin aceste pretinse încălcări. În emisiunile respective nu s-au făcut publice informaţii referitoare la domiciliul sau corespondenţa vreunei persoane, nu s-au prezentat imagini filmate in locuinţa vreunei persoane fără acordul acesteia, ci doar s-au exprimat păreri şi relatări de evenimente, unele dintre acestea fiind chestiuni de notorietate, fapte publice care fuseseră anterior aduse la cunoştinţa publicului larg, de către alţi radiodifuzori şi presa scrisă, neaducându-se atingere la dreptul la viaţa privată de familie în înţelesul art. 36 alin. (1) si (2) si art. 37 alin. (1) din Decizia 187/2006 privind codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.
Apreciază că instanţa de fond dacă ar fi ajuns la concluzia că au fost încălcate dispoziţiile art. 36 alin. (1) şi (2) şi ale art. 37 alin. (1) din Decizia 187/2006 privind codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare, urma să aibă în vedere la pronunţarea sentinţei recurate faptul că situaţiile prezentate sunt justificate de existenţa unui interes public justificat astfel cum este acesta definit de art. 31 din Decizia nr. 187/2006, respectiv: "în sensul prezentului cod, sunt considerate a fi de interes public justificat orice probleme, fapte sau evenimente locale ori naţionale, cu semnificaţie pentru viata comunităţii".
Prin întâmpinare intimatul C.N.A. solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile nr. 724 din 24 februarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca temeinică şi legală, constatând, din probele administrate în cauză, că faptele reţinute în Decizia contestată au existat, iar sancţiunea a fost aplicată cu respectarea dispoziţiilor legale.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, precum şi conform art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, având în vedere şi apărările din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, fiind respins pentru următoarele considerente:
Prin Decizia C.N.A. nr. 685 din 9 septembrie 2008, reclamanta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 25.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 36 alin. (1) şi (2) şi art. 37 alin. (1) din Decizia 187/2006 privind codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit dispoziţiilor art. 39 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, „(1) Este interzisă difuzarea, în cadrul serviciilor de programe de televiziune şi de radiodifuziune, de programe care pot afecta grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, în special programele care conţin pornografie sau violenţă nejustificată.
Difuzarea în cadrul serviciilor de programe de televiziune şi de radiodifuziune a programelor care pot afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor se poate face numai dacă, prin alegerea intervalului orar de difuzare ori datorită mijloacelor tehnice necesare recepţiei, minorii nu au acces audio sau video la programele respective.
Difuzarea într-o formă necodată a programelor prevăzute la alin. (2) se poate face numai după prezentarea unei atenţionări acustice sau grafice, pe toată durata programului asigurându-se prezenţa unui simbol vizual de avertizare".
În motivarea recursului recurenta reclamantă arată că "(...) instanţa de fond, deşi prezintă dispoziţiile art. 39 alin. (1) - (3) în motivare, nu face aplicarea dispoziţiilor alin. (3) care ar reprezenta excepţia prevăzută de legiuitor pentru ipoteza prevăzută în alin. (2) al aceluiaşi art. 39".
În mod eronat susţine recurenta că alin. (3) al art. 39 din Legea audiovizualului reglementează o excepţie, întrucât acesta obligă radiodifuzorul ca după alegerea intervalului orar a unei emisiuni în raport de conţinutul acesteia, astfel cum se prevede la alin. (2), să marcheze vizual şi sonor încadrarea emisiunii în aşa fel încât publicul să fie informat cu privire la categoria de vârstă căreia i se adresează programul audiovizual respectiv.
Mai mult difuzarea într-o formă necodată a programelor care pot afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor se poate face numai dacă, prin alegerea intervalului orar de difuzare, minorii nu au acces audio sau video la programele respective şi numai după prezentarea unei atenţionări acustice sau grafice, pe toată durata programului asigurându-se prezenţa unui simbol vizual de avertizare.
Susţinerile recurentei potrivit căreia chiar dacă au existat unele incidente sonore în desfăşurarea emisiunii nu rezultă că au fost încălcate prin acestea dispoziţiile art. 39 alin. (2) din legea audiovizualului, sunt contrazise de probele administrate, respectiv conţinutul rapoartelor de monitorizare depuse la dosarul cauzei.
Se constată că este neîntemeiată susţinerea recurentei - reclamante potrivit căreia din conţinutul deciziei contestate, nu reiese în ce constau încălcările, care este persoana ale cărei drepturi sau interese legitime au fost lezate şi în ce mod.
Din Decizia C.N.A. nr. 685/2008, rezultă persoana al cărui drept la viaţa privată şi de familie a fost încălcat, fiind redate în cuprinsul deciziei, spre exemplificare, şi extrase din emisiunea din 11 august 2008 difuzată în reluare la data de 11 august 2008.
Constatând că recursul este nefondat în baza, art. 312 C. proc. civ., a fost respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC T.M. SRL împotriva sentinţei nr. 724 din 24 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4175/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4214/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
