ICCJ. Decizia nr. 4192/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4192/2009
Dosar nr. 4563/2/200.
Şedinţa publică din 15 octombrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul R.F.I. a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, solicitând anularea dispoziţiei nr. S/2208 din 1 iunie 2006 emisă de pârât şi obligarea acestuia la emiterea unei alte dispoziţii privind încadrarea reclamantului în gradul profesional de comisar şef de poliţie şi funcţia de ofiţer specialist principal sau cel puţin ofiţer specialist I, cu acordarea drepturilor băneşti corespunzătoare, cu începere de la 1 iunie 2006 la zi şi cu plata diferenţelor băneşti pe perioada respectivă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a participat şi promovat un concurs organizat în cadrul autorităţii pârâte pentru ocuparea unei funcţii de ofiţer specialist principal sau ofiţer specialist I, funcţie prevăzută cu gradul profesional de comisar şef de poliţie.
Pârâtul nu i-a comunicat oficial încadrarea sa pe funcţia pentru care a participat la concurs, astfel că s-a adresat autorităţii cu o plângere prealabilă pentru clarificarea situaţiei sale, răspunsul primit fiind că este încadrat ca ofiţer principal II cu grad de subcomisar de poliţie.
A apreciat că în condiţiile în care a fost admis la concurs înseamnă că întrunea cumulativ condiţiile minimale impuse de regulament şi ca atare trebuia să i se acorde statutul profesional corespunzător.
A mai arătat că susţinerea pârâtului potrivit căreia încadrarea reclamantului s-ar fi realizat cu respectarea art. 22 pct. 4 din Legea nr. 360/2004 nu este întemeiată, deoarece textul de lege se referă la ipoteza corelării funcţiei de încadrare a poliţistului cu gradul profesional al acestuia.
În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia tardivităţii acţiunii iar pe fond, a solicitat respingerea cererii ca nefondată, întrucât procedura privind încadrarea reclamantului în funcţie a fost realizată în conformitate cu art. 22 alin. (4) din Legea nr. 360/2002.
Prin încheierea din 7 mai 2008, instanţa de fond a respins excepţia tardivităţii introducerii acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 2878 din 17 septembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamantul a fost angajat în poliţia română la data de 1 decembrie 2004 când i s-a acordat gradul profesional de subinspector.
Ulterior, reclamantul a promovat concursul pentru ocuparea funcţiei de specialist principal şi ofiţer specialist gradul I la Direcţia de Investigare a Fraudelor din cadrul I.G.P.R., funcţie prevăzută cu gradul profesional de comisar şef de poliţie.
În urma promovării concursului, reclamantul a fost numit în funcţia de ofiţer principal II la Direcţia de Investigare a Fraudelor, în raport cu prevederile art. 22 pct. 4 din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, modificată şi completată.
Prima instanţă a apreciat că în cauză se aplică dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a), art. 19 alin. (1) şi art. 22 din Legea nr. 360/2002, potrivit cărora:
- acordarea gradelor profesionale următoare se face în ordine ierarhică;
- pentru avansarea la gradul profesional următor, poliţistul trebuie să aibă stagiul minim în gradul profesional deţinut;
- poliţiştii se încadrează în funcţii de execuţie cu grade profesionale egale sau mai mari cu cel mult 3 trepte faţă de cele pe care le au.
În raport cu aceste dispoziţii legale, instanţa de fond a considerat că reclamantul, având gradul profesional de subinspector nu poate fi încadrat pe o funcţie superioară celei cu gradul profesional de subcomisar şi că principiul drepturilor câştigate are în vedere drepturile câştigate în conformitate cu prevederile legale.
A mai apreciat că deşi pârâtul se află în culpă pentru că a admis reclamantului, care nu îndeplinea condiţiile legale să participe la concurs, totuşi valorificarea concursului nu se poate efectua cu încălcarea normelor legale imperative menţionate.
Instanţa de fond a mai reţinut a reţinut că reclamantului nu i se aplică prevederile art. 139 alin. (3) din Ordinul nr. 300/2004 al Ministrului Administraţiei şi Internelor, pentru că prevederile respective vizau momentul încadrării în poliţie din sursă externă, ceea ce nu este cazul în speţă, deoarece reclamantul fusese încadrat anterior în poliţie cu gradul profesional de subinspector.
Faţă de aceste consideraţii, prima instanţă a apreciat că reclamantul nu se poate considera vătămat în drepturile sale legitime prin actul administrativ contestat, în sensul art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R.F.I. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs recurentul-reclamant aduce, în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate .
- instanţa în justificarea soluţiei de respingere a acţiunii porneşte de la false premise de fapt, încălcând şi principiul non reformatio in pejus.
În acest sens se precizează că în mod greşit instanţa, fără a fi investită, încălcând dispoziţiile art. 129 alin. (4) şi (6) C. proc. civ. şi dreptul la apărare, a reţinut că nu avea dreptul de a participa la concursul în discuţie şi că primirea sa la concurs se datorează culpei autorităţii pârâte deşi aceste aspecte nu au fost nici invocate şi nici contestate de pârât, şi nici nu au constituit obiectul dezbaterii părţilor.
Se susţine că în mod greşit, mergând pe acest raţionament prima instanţă a respins acţiunea formulată, deşi se prezuma că cei acceptaţi ca fiind înscrişi la concurs, care au şi câştigat concursul vor fi încadraţi în funcţiile şi gradele profesionale pentru care s-a organizat concursul.
- soluţia pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente.
Recurentul-reclamant precizează că dispoziţiile art. 16 lit. a) din Legea nr. 360/2002 nu au legătură cu problema dedusă judecăţii care vizează ocuparea unui post vacant pe baza participării la un concurs anume organizat în acest scop şi nu pe cea referitoare la avansarea la termen şi după îndeplinirea unui stagiu profesional în funcţia şi gradul anterior.
De asemenea se arată că dispoziţiile art. 22 alin. (4) din legea menţionată nu sunt aplicabile în cauză pentru că nu se referă la ipoteza încadrării în funcţie ca urmare a promovării unui concurs, iar prin corelare cu art. 73 din aceeaşi lege rezultă că textul se referă la încadrarea în noua ierarhie civilă a poliţiştilor după ce prin Legea nr. 360/2002 poliţia a fost demilitarizată.
Recurentul-reclamant arată că era în drept să ocupe funcţia pentru care a promovat concursul cu tot ce presupune aceasta, inclusiv gradul profesional şi salarizarea corespunzătoare.
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând, în esenţă, că nu sunt fondate criticile recurentului-reclamant întrucât chiar în condiţiile în care a ocupat funcţia scoasă la concurs, gradul profesional nu-i poate fi acordat decât după împlinirea unui stagiu minim, şi nu doar prin ocuparea unei funcţii în statul de organizare. Recurentul compară ineficient circumstanţele participării la un concurs de ocuparea a unei funcţii a personalului din sursă externă, respectiv a personalului din sursă internă, întrucât ordinele interne reglementează diferit aceste situaţii. Se precizează că procedura de încadrare a recurentului-reclamant în cadrul structurii Inspectoratului General al Poliţiei Române a fost aplicată cu respectarea întocmai a normelor metodologice în vigoare ce reglementează activitatea de resurse umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, concursul fiind organizat pentru ocuparea unei funcţii de execuţie şi nu pentru acordarea unui grad profesional.
Mai mult, recurentul-reclamant potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 nu poate ocupa o funcţie mai mare decât cea ocupată în prezent, în acest sens fiind şi dispoziţiile ordinului M.A.I. nr. I/056 din 20 ianuarie 2007.
Recurentul-reclamant a formulat şi note scrise prin care reiterează cele susţinute în motivele de recurs precum şi faptul că cele susţinute de intimatul-pârât prin întâmpinare încalcă principiul neretroactivităţii legii întrucât ordinul invocat nu este aplicabil în cauză, fiind ulterior momentului la care a avut loc concursul, respectiv 11 aprilie 2006.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de susţinerile părţilor, de dispoziţiile legale incidente cauzei cât şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente .
Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei intimatul-pârât a organizat concurs pentru ocuparea a două funcţii (ofiţer specialist principal şi ofiţer specialist I) la Direcţia de Investigare a Fraudelor din cadrul său, prevăzute cu gradul profesional de comisar de poliţie (anunţul de la fila 7 dosar fond).
În anunţul făcut pentru ocuparea acestor funcţii se impunea în vederea înscrierii şi participării la concurs îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii minimale pentru participanţi:să fie absolvenţi de studii superioare de lungă durată cu diplomă de licenţă – ştiinţe juridice/economice; să fie apreciaţi cu calificativul „foarte bun"; să aibă un comportament corespunzător cerinţelor de conduită admise şi practicate în societate; să nu fie sub efectul unei sancţiunii disciplinare, urmând ca aceştia să anexeze un C.V. şi o adeverinţă medicală care să ateste că sunt apţi pentru îndeplinirea atribuţiilor funcţiei scoase la concurs.
Este necontestat de intimatul-pârât că recurentul-reclamant a îndeplinit aceste condiţii şi a promovat acest concurs precum şi faptul că, astfel cum a fost organizat acest concurs viza recrutarea din sursă externă a persoanelor pentru funcţiile scoase la concurs, astfel cum prevăd şi dispoziţiile capitolului III secţiunea I din Ordinul M.A.I nr. 300/2004.
Aşa cum rezultă din adresa nr. 34241 din 3 octombrie 2006 emisă de M.A.I. – I.G.P.R ., recurentul-reclamant a şi fost încadrat începând cu 1 iunie 2006 după câştigarea concursului, într-o funcţie din cadrul Direcţiei Investigare Fraudă, însă nu în funcţia pentru care s-a organizat concursul câştigat de recurent ci într-o altă funcţie respectiv de ofiţer principal II, prevăzută cu gradul profesional de subcomisar de poliţie, cu drepturile salariale aferente acestora.
Având în vedere aceste considerente recurentul-reclamant ca urmare a promovării concursului trebuia să fie încadrat pe funcţia scoasă la concurs pentru care a concurat, nefiind incidente în cauză dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a), art. 22 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, modificată şi completată.
Prin urmare, în mod greşit instanţa a soluţionat cauza dedusă judecăţii în raport de aceste dispoziţii care se referă la obţinerea gradului profesional următor, care într-adevăr se face în ordine ierarhică a gradelor întrucât, aşa cum s-a reţinut anterior, recurentul-reclamant a participat la un concurs anunţat de intimatul-pârât pentru funcţii bine determinate.
În consecinţă, se apreciază ca fiind fondate criticile formulate de recurentul-reclamant în acest sens, care se încadrează în situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza I coroborate cu dispoziţiile art. 316 C. proc. civ. şi cu cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, se va admite recursul şi se va casa sentinţa recurată.
Pe fondul cauzei se va admite acţiunea reclamantului având în vedere că sunt îndeplinite în cauză prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, acesta fiind vătămat în dreptul său de a ocupa o funcţie din cele scoase la concursul pe care l-a promovat , funcţie prevăzută cu gradul profesional de comisar şef de poliţie la Direcţia de Investigare a Fraudelor din Inspectoratul General al Poliţiei Române.
Pe cale de consecinţă, se va dispune anularea dispoziţiei S 22.08. din 01 iunie 2006 emisă de intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei Române, urmând a fi obligat acest pârât să emită o dispoziţie de încadrare a recurentului în funcţia de ofiţer specialist principal sau ofiţer specialist I, cu gradul profesional de comisar şef de poliţie la Direcţia de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.
De asemenea pârâtul va fi obligat şi plata drepturilor salariale corespunzătoare începând cu data de 1 iunie 2006 la zi, dată fiind privarea reclamantului de aceste drepturi ca urmare a neîncadrării în funcţia pentru care a promovat concursul şi care i-a creat speranţa legitimă că va ocupa o astfel de funcţie remunerată corespunzător.
De altfel, această soluţie este şi în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului cu referire la respectarea art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie care impune respectarea bunurilor, având în vedere semnificaţia termenului de " bun" care se desprinde din jurisprudenţa instanţei europene, ce a statuat în mod constant că drepturile şi interesele constituie „active" şi pot fi considerate „drepturi de proprietate" şi deci „bunuri" în sensul art. 1 menţionat.
Prin urmare dreptul de a fi încadrat în funcţia scoasă la concurs ca urmare a promovării concursului şi dreptul de a primi drepturile salariale corespunzătoare funcţiei şi gradului pentru care a câştigat concursul reprezintă bunuri protejate, în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel că pârâtul avea obligaţia respectării acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul R.F.I. împotriva sentinţei civile nr. 2878 din 17 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi pe fondul cauzei admite acţiunea reclamantului.
Anulează dispoziţia S 22.08 din 01 iunie 206 emisă de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române.
Obligă autoritatea pârâtă să emită dispoziţia privind încadrarea recurentului în funcţia de ofiţer specialist principal sau ofiţer specialist I, cu gradul profesional de comisar şef de poliţie la Direcţia de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.
Obligă pârâtul la plata drepturilor salariale corespunzătoare începând cu data de 1 iunie 2006 la zi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4186/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4193/2009. Contencios → |
|---|
