ICCJ. Decizia nr. 4195/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4195/2009
Dosar nr. 4554/1/2009
Şedinţa publică din 8 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea adresată C.S.M., D.E. procuror şef la Biroul Teritorial Bucureşti – D.I.I.C.O.T. a solicitat recunoaşterea gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii
Petentul a arătat că beneficiază de statutul şi remuneraţia procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acestea fiind drepturi câştigate.
În sprijinul cererii a invocat deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care au fost admise cererile de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
3. Hotărârea intimatului
Prin Hotărârea nr. 774 din 30 aprilie 2009 a Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea de recunoaştere a gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
4. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea intimatului
Intimatul a apreciat că din examinarea dispoziţiilor legale succesive privitoare la organizarea şi funcţionarea D.I.I.C.O.T., prin numirea sa la această structură, petentul, procuror la parchetul de pe lângă tribunal nu a dobândit eo ipso gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dacă s-ar considera că prin numirea procurorilor la structura specializată, conform procedurilor speciale, aceştia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-ar eluda dispoziţiile legale privitoare la promovarea în funcţii superioare de execuţie prin concurs.
Intimatul a apreciat că atâta vreme cât potrivit prevederilor legale (art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare), la încetarea activităţii în cadrul D.I.I.C.O.T., procurorul revine la parchetul de unde provine, precum şi faptul că procurorul eliberat din funcţie din motive neimputabile îşi păstrează gradul profesional dobândit în ierarhia parchetelor (art. 65 alin. (6) din Legea nr. 304/2004), nu există nici o raţiune logică pentru ca regula concursului să fie eludată. Singura excepţie este cea prevăzută expres de lege (art. 83 alin. (3) din Legea nr. 304/2004) referitoare la reîncadrarea procurorului la parchetul în cadrul căruia a funcţionat până la data pensionării.
Intimatul a motivat hotărârea şi prin trimitere la normele europene în materie (Recomandarea 94/12 a Comitetului de Miniştri către statele membre privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor, adoptată la 13 octombrie 1994.
5. Recursul formulat de petent
După prezentarea situaţiei de fapt, recurentul a arătat că încadrarea procurorilor la D.I.I.C.O.T. ca structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este de natură a invalida drepturile membrilor parchetului şi că numirea sa în cadrul acestei structuri i-a conferit gradul corespunzător funcţiei, fiind o recunoaştere a performanţelor profesionale şi un drept câştigat definitiv.
A mai arătat că procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. au gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi pentru faptul că, potrivit art. 77 din Legea nr. 304/2004, participă la adunarea generală prin care se alege membrul pentru C.S.M., iar cercetarea penală a procurorilor de la D.I.I.C.O.T. se efectuează numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
A mai invocat şi prevederile art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora la încetarea activităţii în cadrul D.I.I.C.O.T., procurorul revine la parchetul de unde provine, fără ca textul arătat să precizeze că procurorul respectiv ar pierde gradul profesional câştigat.
6. Apărările formulate de intimatul C.S.M.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a susţinut că recursul este neîntemeiat, arătând că nu trebuie să se confunde numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. cu promovarea acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, promovare care, potrivit dispoziţiilor legale nu poate avea loc decât prin concurs.
A mai arătat că atâta vreme cât legiuitorul a reglementat că la încetarea activităţii în cadrul D.I.I.C.O.T., procurorii revin la parchetul de unde provin şi nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înseamnă că nu pot avea gradul profesional corespunzător acestui parchet.
Totodată, intimatul a apreciat că posibilitatea revocării procurorilor numiţi în cadrul D.I.I.C.O.T., de către procurorul general este incompatibilă cu dreptul procurorilor respectivi de a deţine gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanţa supremă.
A considerat că salarizarea procurorilor de la D.I.I.C.O.T. cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu le poate conferi şi gradul profesional corespunzător acestui parchet.
În ceea ce priveşte hotărârile judecătoreşti invocate ca jurisprudenţă de către recurent, intimatul a apreciat că acestea nu au fost pronunţate într-un recurs în interesul legii şi pe cale de consecinţă nu au caracter obligatoriu în cauza de faţă.
II. Considerentele instanţei de recurs
1. Recursul este fondat
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate şi a apărărilor intimatului şi ţinând cont de înscrisurile depuse la dosar şi de normele aplicabile în materia supusă analizei, Înalta Curte constată că recursul este fondat, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
2. La data de 03 noiembrie 2005, prin Ordinul nr. 2243 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, recurentul a fost numit în funcţia de procuror la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
3. Urmare a modificării, prin Ordonanţa nr. 131 din 29 decembrie 2006 a Legii nr. 508/2004, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism reprezintă o structură specializată, cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel încât procurorii care îşi desfăşoară activitatea în interiorul acestei structuri, dobândesc gradul profesional corespunzător unităţii de parchet din care face parte, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
4. Totodată, art. 75 din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau de promovare într-o funcţie de execuţie, procedură derogatorie de la cea de drept comun, (statuată de art. 43 din Legea nr. 303/2004) şi care implică o selecţie a candidaţilor prin prisma unor condiţii şi calităţi profesionale specifice.
În această situaţie, numirea la D.I.I.C.O.T. a procurorilor specializaţi şi îndeplinirea de către aceştia a atribuţiilor specifice funcţiilor pe care au fost numiţi are ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
5. De altfel, chiar definiţia, riguroasă, pe care a formulat-o intimatul, C.S.M. noţiunii de grad profesional ca fiind dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează cariera magistraţilor (Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007) relevă împrejurarea că una din modalităţile de dobândire a gradului profesional de către procurori este numirea acestora pe un post şi îndeplinirea atribuţiilor specifice postului, corespunzătoare nivelului parchetului respectiv.
6. Nici argumentaţia intimatului potrivit căreia dacă la încetarea activităţii în cadrul D.I.I.C.O.T. , procurorii revin la parchetele de unde provin, potrivit art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004 şi nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înseamnă că nu pot avea gradul profesional corespunzător acestui parchet, nu poate fi reţinută.
Revenirea procurorilor la parchetele de unde provin nu are sensul unei echivalenţe între această noţiune şi imposibilitatea procurorilor de a dobândi gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dimpotrivă, revenirea procurorilor la parchetele de unde provin poate avea loc, fără ca dreptul la gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanţa supremă dobândit prin numire să se stingă. Este de ordinul evidenţei că procurorii D.I.I.C.O.T. cărora li s-a recunoscut gradul profesional dobândit prin numire, pot să rămână şi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacă nevoile acestui parchet impun, neexistând o interdicţie legală în acest sens.
7. În acelaşi mod, nici invocarea de către intimat a instituţiei revocării procurorilor numiţi în cadrul D.I.I.C.O.T., de către procurorul general ca reprezentând un impediment în calea naşterii dreptului la gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu va fi primită.
Potrivit art. 75 alin. (10) din Legea nr. 304/2004 revocarea se poate dispune numai în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare.
Prin urmare, revocarea având caracter sancţionator, se aplică pentru motive imputabile conduitei procurorilor numiţi în cadrul D.I.I.C.O.T., nefiind în raport de cauzalitate cu dreptul la gradul profesional corespunzător postului ocupat prin numire.
8. Înalta Curte apreciază că şi argumentul salarizării procurorilor de la D.I.I.C.O.T. cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, chiar dacă nu conferă, prin el însuşi gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanţa supremă, totuşi este de natură a fi reţinut.
Salarizarea procurorilor specializaţi ai D.I.I.C.O.T. având un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, relevă similitudinea, sub aspectul complexităţii şi volumului, a atribuţiilor şi competenţelor celor două categorii de procurori, corespunzătoare gradului parchetului instanţei supreme, astfel încât a nu recunoaşte acelaşi grad profesional pentru toţi, înseamnă a încălca principiul egalităţii de tratament juridic.
9. În sfârşit, Înalta Curte observă că nu pot fi ignorate nici jurisprudenţa C.E.D.O. (cauza B. împotriva României, hotărârea din 6 decembrie 2007, potrivit căreia deosebirile de tratament sunt discriminatorii numai dacă nu au o justificare obiectivă şi rezonabilă) şi nici practica judiciară quasi-unanimă a instanţei supreme în materie, care a decis în sensul recunoaşterii recurenţilor a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În raport cu cele prezentate, Înalta Curte va admite recursul, va anula Hotărârea nr. 774 din 30 aprilie 2009 a Plenului C.S.M. în ceea ce-l priveşte pe recurent şi va obliga intimatul să-i recunoască acestuia gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul D.E. împotriva Hotărârii nr. 774 din 30 aprilie 2009 a Plenului C.S.M.
Anulează hotărârea atacată.
Obligă pârâtul să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască recurentului gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cu opinia separată a domnului judecător E.A. în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4170/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4205/2009. Contencios → |
|---|
