ICCJ. Decizia nr. 4143/2009. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4143/2009
Dosar nr. 13404/3/2009
Şedinţa de la 7 octombrie 2009
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1900/227/2008 la data de 10 iulie 2008 pe rolul Judecătoriei Fălticeni, reclamantul M.G.G. a chemat în judecată pe pârâţii D.D. şi Z.C.B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună următoarele:
- să se constate că titlul său de proprietate asupra suprafeţei de 3250 mp. teren situat în intravilanul satului Arghira, comuna Preuteşti, constând în contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2489/1997, este mai bine caracterizat decât titlurile de proprietate nr. 2251/2003 şi 2200/2003, emise în favoarea pârâţilor.
- obligarea pârâţilor să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafeţele de câte 250 mp. pe care aceştia le ocupă din terenul proprietatea sa situat în intravilanul satului Arghira, comuna Preuteşti şi învecinat cu moştenitorul P.P., drum judeţean, Ş.M., drumuri;
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că terenul ce a aparţinut autorului său a fost preluat în mod abuziv de către fosta C.A.P., fără înscriere în cooperativă, iar apoi a fost trecut fără nici un titlu în proprietatea statului şi în administrarea fostului Consiliu Popular Preuteşti, care, prin deciziile nr. 24/1978 şi 52/1978, a atribuit pârâţilor câte 250 mp. teren în vederea edificării unor construcţii.
În cuprinsul acţiunii, reclamantul invocă, în temeiul art. 4 din Legea 554/2004, excepţia de nelegalitate a deciziilor anterior individualizate. Sub acest aspect, recurentul apreciază că cele două decizii au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare la data respectivă, dat fiind faptul că, în lipsa unui titlu valabil de preluare, terenul în discuţie nu aparţinea statului şi nu putea fi atribuit pârâţilor, cu atât mai mult cu cât aceştia nu aveau calitatea de persoane îndreptăţite, iar dispoziţiile Legii nr. 4/1973 nu le erau aplicabile.
În concepţia reclamantului, dată fiind nelegalitatea deciziilor de atribuire în folosinţă a suprafeţelor de câte 250 mp. în favoarea pârâţilor, titlurile de proprietate emise pentru suprafeţele aflate în litigiu sunt şi ele nelegale, neputând fi preferate actului de vânzare – cumpărare prin care el face dovada dobândirii terenului de la adevăratul proprietar.
Prin întâmpinarea depusă la 02 octombrie 2008, pârâţii D.D. şi Z.C.B. au solicitat respingerea acţiunii.
Prin încheierea dată la 12 noiembrie 2008, Judecătoria Fălticeni a suspendat judecarea cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., trimiţând dosarul la Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, Judecătoria Fălticeni a avut în vedere dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi faptul că, în speţă, a fost contestată legalitatea unor acte administrative emise de către o autoritate publică, respectiv, Deciziile nr. 24/1978 şi 52/1978 emise de fostul Consiliu Popular Preuteşti.
Tribunalul Suceava, secţia civilă a dispus prin încheierea din 15 ianuarie 2009 trimiterea cauzei spre competentă soluţionare secţiei comerciale şi de contencios administrativ şi fiscal, a Tribunalului Suceava, dosarul fiind trimis din eroare secţiei civile.
Prin sentinţa civilă nr. 393 din 05 martie 2009, Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamant, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a arătat că, la termenul de judecată din 12 februarie 2009, apărătorul ales al reclamantului a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Suceava, solicitând declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
În concepţia tribunalului sesizat cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 instituie caracterul alternativ al competenţei teritoriale în materia contenciosului administrativ, reclamantul având posibilitatea de a opta între instanţa de la domiciliul său şi instanţa de la domiciliul pârâtului.
Pe de altă parte, judecătorul a avut în vedere împrejurarea că, la 12 noiembrie 2008, când a invocat excepţia de nelegalitate, reclamantul a precizat că solicită sesizarea Tribunalului Bucureşti, ca instanţă de la domiciliul său.
În optica aceluiaşi tribunal, alegerea reclamantului nu poate face obiectul cenzurii instanţei, astfel că este stabilită irevocabil competenţa teritorială.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 13404/3/2009 la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 1581 din 23 aprilie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, tribunalul a avut în vedere prevederile art. 4 alin. (1) şi art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.
În concepţia judecătorului, numai în situaţia în care reclamantul promovează o acţiune în contencios administrativ, acesta are posibilitatea să aleagă între instanţa domiciliului său şi cea de la domiciliul pârâtului, nu şi în prezenta cauză, deoarece reclamantul a promovat o acţiune în revendicare, competenţa absolută aparţinând, în condiţiile art. 13 C. proc. civ., instanţei de la locul situării imobilului, Judecătoria Fălticeni.
În aceste condiţii, judecătorul a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze excepţia de nelegalitate(invocată în cadrul litigiului preexistent – acţiunea în revendicare) este instanţa de contencios administrativ din circumscripţia instanţei competente să judece fondul cauzei, în cadrul căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, iar reclamantul nu are posibilitatea de alegere dată de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este sesizată cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă( în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ.), în condiţiile art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ.
În speţa de faţă, este vorba de stabilirea competenţei de soluţionare a unei excepţii de nelegalitate a două acte administrative unilaterale cu caracter individual( a se vedea actele în discuţie aflate la filele 27-28 din dosarul Judecătoriei Fălticeni). De remarcat faptul că cele două acte sunt două decizii emise de fostul Consiliu Popular al comunei Preuteşti, prin care s-au atribuit suprafeţe de teren proprietate de stat unor persoane fizice, cu drept de folosinţă pe durata construcţiei, cu plata unor taxe anuale pentru construirea unei locuinţe proprietate personală.
Aşa cum s-a reţinut anterior, excepţia de nelegalitate a celor două acte administrative a fost invocată în cadrul unui litigiu preexistent, având ca obiect revendicarea unui imobil. Pentru o asemene acţiune, este incident art. 13 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilele. Aşadar, acest text normativ impune un caz de competenţă teritorială absolută, de la care părţile nu pot deroga: în speţa de faţă, acţiunea în revendicare este de competenţa Judecătoriei Fălticeni, ca instanţă de la locul situării imobilului.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate; în acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza; suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentă să o soluţioneze.
Pe de altă parte, mai sunt relevante pentru soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prevederile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, potrivit cărora reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, iar dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.
Aşadar, prin coroborarea acestui ultim text normativ cu prevederile art. 10 alin. (1) din legea în discuţie, numai în cazul în care reclamantul formulează în contencios administrativ o acţiune în anularea unui act administrativ şi repararea prejudiciului, acesta are posibilitatea legală de alegere între instanţa domiciliului său şi cea de la domiciliul pârâtului.
În concluzie, în cauza de faţă, nu se pot aplica prevederile art. 10 alin. (3), teza I din Legea contenciosului administrativ, astfel că reclamantul – care a invocat excepţia de nelegalitate a unor acte administrative în cadrul litigiului civil având ca obiect revendicarea unui imobil – nu se poate prevala de această dispoziţie normativă.
Prin urmare, faţă de prev. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa soluţionării prezentei excepţii de nelegalitate aparţine instanţei de contencios administrativ din circumscripţia instanţei competente să judece fondul cauzei, în cadrul căreia a fost invocată.
Faţă de cele arătate anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că instanţa competentă în soluţionarea excepţiei de nelegalitate a celor două acte administrative emise de o autoritate publică locală este Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, în a cărui rază teritorială este Judecătoria Fălticeni, instanţa competentă să soluţioneze acţiunea în revendicare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe M.G.G. şi pe D.D., Z.B., respectiv Consiliul Local al Comunei Preuteşti în favoarea Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4137/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4168/2009. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
