ICCJ. Decizia nr. 427/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 427/200.
Dosar nr. 8743/1/200.
Şedinţa public de la 28 ianuarie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 730 din 8 martie 2007, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei F.A.S. privind obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei Cercetării şi Inovării să-i răspundă la mai multe petiţii ,precum şi să-i acorde de daune morale. Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2864 din 5 iunie 2007, care a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, numai în privinţa cererii referitoare la petiţia nr. 16690 din 06 aprilie 2006.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 2936 din 20 noiembrie 2007, prin care a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată.
Prin Decizia nr. 3443 din 14 octombrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta F.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 2936 din 20 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, Înalta Curte a avut în vedere că, sub nr. 15985 din 27 februarie 2007, reclamanta F.A.S. a sesizat Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, arătând că a semnalat unele nereguli din învăţământul preuniversitar de stat şi că, începând cu anul şcolar 2001/2002, este victima acestor nereguli.
Aceleaşi semnalări au făcut obiectul unor sesizări anterioare ,între care şi cea înregistrată la nr. 16690 din 06 aprilie 2006,1a care s-a răspuns prin adresele nr. 62 din 7 aprilie 2006 şi nr. 4596 din 28 martie 2006, astfel că nu se poate pune problema unui refuz nejustificat.
Instanţa de recurs a ţinut seama de dispoziţiile art. 10 din OG nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, care prevede că „dacă după trimiterea răspunsului se primeşte o nouă petiţie de la acelaşi petiţionar, cu acelaşi conţinut, aceasta se clasează, la numărul iniţial făcându-se menţiune despre faptul că s-a răspuns".
Împotriva deciziei pronunţate în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat contestaţie în anulare recurenta F.A.S., întemeiată pe dispoziţiile art. 318-320 C. proc. civ.
În cuprinsul contestaţiei în anulare se face precizarea că obiectul dedus judecăţii, precizat şi în Decizia de casare, 1-a constituit „rejudecarea numai în privinţa cererii referitoare la petiţia reclamantei din data de 6 aprilie 2006 - nr. 16690„ , cu precizarea că pârâtul M.E.C.T. nu a răspuns cererii prin care i s-a cerut să clarifice problema corelării fişei de evaluare a profesorului cu fişa individuală a postului, la evaluarea activităţii cadrului didactic .
Astfel, contestatoarea consideră că instanţa de recurs a omis din greşeală să constate că pârâtul pretinde în mod abuziv şi a făcut aplicarea art. 10 din Legea nr. 233/2002, încălcând prevederile art. 11 din OG nr. 27/2002, cu privire la interzicerea cercetării aspectelor sesizate prin petiţii de către persoanele la care se referă petiţiile respective sau de subordonaţi ai acestora.
Contestaţia în anulare formulată este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în continuare.
Cale extraordinară de atac, de retractare, contestaţia în anulare poate fi exercitată numai în condiţiile prevăzute de lege, textele care o reglementează fiind de strictă interpretare.
Potrivit art. 318 teza a 2-a C. proc. civ., constituie motiv de contestaţie în anulare omisiunea instanţei de recurs de a cerceta din greşeală vreunul dintre motivele de modificare sau de casare formulate de recurent. Altfel spus, calea contestaţiei în anulare întemeiată pe această prevedere legală este deschisă atunci când instanţa de recurs s-a pronunţat rară a analiza toate motivele de recurs cu care a fost investită.
Din examinarea considerentelor deciziei atacate în prezenta cale extraordinară de atac, rezultă că instanţa de recurs a răspuns criticilor formulate de recurentă, ea neavând obligaţia de a analiza fiecare argument cuprins în cadrul motivelor de recurs, putând să procedeze la o analiză globală, printr-un raţionament juridic de sinteză.
Împrejurarea că recurenta nu este mulţumită de soluţia dată prin Decizia atacată nu poate conduce la o reanalizare a problemelor de fond ale judecăţii cauzei, ceea ce excede raţiunii de exercitare a acestei căi extraordinare de atac.
Prin urmare se va dispune respingerea contestaţiei în anulare, ca nefondată, în temeiul dispoziţiilor art. 320 C. proc. civ.
PENTRU MOTIVELE ARĂTATE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de F.A.S. împotriva deciziei nr. 3443 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 28 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4267/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4274/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
