ICCJ. Decizia nr. 4287/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4287/2009
Dosar nr. 5790/2/200.
Şedinţa publică din 14 octombrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamanta A.V.P.S.C. a chemat în judecată pe pârâţii I.T.R.S.V.B. şi M.A.D.R. solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună anularea măsurii de reziliere a contractului de gestionare pentru fondul de vânătoare nr. 15, denumit Peretu, din judeţul Teleorman şi să se constate valabilitatea contractului încheiat.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că măsura de reziliere a contractului de gestionare a fondurilor de vânătoare aprobat prin OM nr. 126/2004 a fost justificată prin încălcarea dispoziţiilor art. 7 alin. (7), alin. (11) şi alin. (17), precum şi a dispoziţiilor art. 17 lit. b) din contract, că niciuna dintre faptele invocate nu se regăsesc între cauzele care pot determina rezilierea de plin drept a contractului, astfel cum acestea sunt enumerate la art. 14.
De asemenea, reclamanta a susţinut că nu corespund realităţii faptele reţinute, întrucât asociaţia a asigurat în teren cantităţi mari de hrană pentru animale, dovadă fiind creşterea numărului animalelor an de an în fondurile de vânătoare, iar evidenţele statistice din fişele fondurilor de vânătoare s-au ţinut în mod corespunzător.
La data de 08 octombrie 2007, reclamanta a formulat precizare la acţiune, în sensul că solicită constatarea valabilităţii contractului de gestionare pentru fondul de vânătoare nr. 15, denumit Peretu, judeţul Teleorman, cu nr. 119/313725/CI din 30 noiembrie 2000, constatarea nulităţii rezilierii unilaterale a contractului şi a faptului că nu au fost încălcate prevederile art. 7, alin. (11) şi alin. (17), art. 17 lit. b) din contractul de gestionare a fondurilor de vânătoare, aprobat prin OM nr. 126/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 16051 din 19 noiembrie 2007, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti .
Prin încheierea din data de 25.09.2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus trimiterea cauzei la Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a aceleiaşi instanţe.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motivat de faptul că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă, condiţie de investire a instanţei de contencios administrativ, ce constituie fine de neprimire a acţiunii.
Pârâtul a precizat că suntem în prezenta unui contract administrativ, astfel că plângerea prealabilă are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând, în esenţă, că dispoziţia de reziliere a contractului este justificată, în condiţiile în care, cu ocazia controalelor efectuate la asociaţia reclamantă, s-au constatat mai multe deficiente în gestionarea fondului de vânătoare.
Pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Bucureşti a solicitat, prin întâmpinarea formulată, respingerea acţiunii ca nefondată şi menţinerea rezilierii Contractului nr. 119 de gestionare a fondului de vânătoare nr. 15 Peretu, înregistrat sub nr. 313725/CI din 30 noiembrie 2000, ca fiind legală şi temeinică.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 135 din 15 ianuarie 2009, a admis excepţia privind neîndeplinirea procedurii prealabile invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, deoarece reclamanta nu a dovedit că a îndeplinit procedura prealabilă a consilierii directe, prevăzută de dispoziţiile art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 7201 C. proc. civ., în cauză adresa nr. 239 din 31 mai 2007, invocată de reclamantă în acest sens, nefiind o probă în sensul specificat .
Împotriva susmenţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta A.V.P.S.C. Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea dosarului la aceeaşi instanţă pentru judecarea pe fond a cauzei.
Recurenta a susţinut că, în mod eronat, prima instanţă a considerat că nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, cu toate că, prin adresa nr. 239 din 31 mai 2007, a probat acest aspect.
Analizând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu critica formulată de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau in parte, a acestuia".
Având în vedere că, în cauză, obiectul acţiunii îl constituie un contract administrativ, respectiv contractul nr. 119 de gestionare a fondului de vânătoare nr. 15 Peretu, sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că „Plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contractele administrative are semnificaţia concilierii in cazul litigiilor comerciale, dispoziţiile C. proc. civ. fiind aplicabile în mod corespunzător".
În mod eronat, prima instanţă a considerat că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că a parcurs procedura administrativă prealabilă prin conciliere directă cu autoritatea intimată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ.
Prin adresa nr. 239 din 31 mai 2007, înregistrată la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sub nr. 55922 din 31 mai 2007, recurenta-reclamantă şi-a exprimat în mod direct intenţia de efectuare a concilierii prevăzute de lege, împrejurarea că nu s-a depus şi rezultatul acestei concilieri nefiind imputabilă recurentei, iar intimata neputîndu-şi invoca, sub acest aspect, propria culpă.
Având în vedere că, prin actul menţionat, s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile sub forma prevăzută de lege, recursul declarat în cauză se va admite, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite dosarul aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea în fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.V.P.S.C. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 135 din 15 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4286/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4299/2009. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
