ICCJ. Decizia nr. 4305/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4305/2009
Dosar nr. 1285/59/200.
Şedinţa publică din 14 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 noiembrie 2008, aşa cum a fost precizată, reclamantul A.C.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, modificarea în parte a Ordinului nr. 284 din 9 septembrie 2008 emis de pârâtă, în sensul reintegrării sale în funcţia de conducere începând cu data de 1 august 2007, aşa cum era legal, ca urmare a dispoziţiilor sentinţei civile pronunţate de Curtea de Apel Timişoara şi menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar nu cu data de 10 septembrie 2007, aşa cum s-a dispus prin ordinul atacat şi să i se acorde drepturile băneşti tot de la această dată, în sumă de 9750 lei, adică valoarea sporului de conducere, salariul de merit şi comisioanele aferente şi cu daune morale de 30.000 lei, pe motiv că procesul a durat mai mult de 1 an şi i s-a interzis să ocupe o funcţie pe care o deţinea în mod legal, fiind retrogradat fără temei.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că ordinul atacat produce efecte juridice prin aceea că restabileşte în parte situaţia anterioară demiterii sale din funcţie însă nu i se acordă reîncadrarea în funcţie de la data la care s-a produs faptul ilicit şi prejudiciul, nu i se acordă drepturile salariale care i se cuvin şi care i-au fost luate prin actul ilegal de demitere a sa din funcţie.
S-a mai menţionat că ordinul contestat este nelegal, deoarece prin anularea actului de demitere din funcţie, instanţa l-a repus în toate drepturile deţinute anterior, constatându-se în mod irevocabil, că, în mod abuziv şi nelegal, i s-a luat dreptul de conducere al Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Caraş Severin, în locul său a fost numit un interimar, nu i s-au schimbat atribuţiile decât, în mică parte, i s-au luat toate prerogativele pe care le-a avut, i s-au diminuat drepturile salariale cu 50%, precum şi alte drepturi.
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 25 din 27 ianuarie2009, a respins acţiunea, ca nefondată.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, întrucât, prin ordinul atacat, pârâta a pus în executare o hotărâre judecătorească irevocabilă, conformându-se dispoziţiilor acesteia şi dispunând reintegrarea reclamantului începând cu data de 10 septembrie 2008, urmând ca, dacă reclamantul se consideră prejudiciat prin emiterea ordinului de punere în executare la o dată ulterioară eliberării sale din funcţie, să-şi poată valorifica dreptul pe calea unei noi acţiuni în justiţie conform art. 19 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva susmenţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul A.C.D., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- prin Ordinul nr. 284 din 9 septembrie 2008 Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a pus în executare sentinţa civilă nr. 18 din 23 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, rămasă definitivă şi irevocabilă, prin care a fost anulat Ordinul nr. 482 din 1 august 2007 prin care reclamantul fusese eliberat din funcţia de conducere. Pe cale de consecinţă, instanţa de fond ar fi trebuit să reţină ca dată corectă a reintegrării în funcţie chiar data ordinului anulat, iar nu data la care pârâta-intimată a pus în executare hotărârea judecătorească, respectiv 9 septembrie 2008, deoarece anularea unui act juridic are ca efect repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii (încheierii) sale;
- în mod greşit s-a considerat de către instanţă că despăgubirile materiale şi morale nu pot fi cerute prin prezenta acţiune ci printr-o nouă acţiune, în baza art. 19 din Legea nr. 554/2004, fiind evident că aceste despăgubiri sunt datorate ca urmare a anulării ordinului de revocare din funcţie.
Recurentul nu a indicat încadrarea în drept a motivelor de recurs invocate.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în drept în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Prin Ordinul nr. 284 din 9 septembrie 2008 Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a dispus reintegrarea recurentului-reclamant A.C.D. în funcţia publică de conducere de inspector şef adjunct la Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Caraş – Severin, ca urmare a sentinţei nr. 18 din 23 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, rămasă definitivă şi irevocabilă, prin care s-a dispus anularea Ordinului Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 481 din 1 august 2007, precum şi reîncadrarea reclamantului pe funcţia menţionată. În mod corect instanţa de fond a reţinut că nu poate fi considerat nelegal ordinul prin care se pune în executare sentinţa civilă nr. 18 din 23 ianuarie 2008, deoarece dispozitivul sentinţei ce se execută nu cuprinde menţiuni privind data de la care să se facă reîncadrarea şi stabilirea unor despăgubiri ca urmare a anulării actului administrativ.
Curtea reţine că în principiu, astfel cum susţine şi recurentul, anularea unui act juridic presupune repunerea părţilor în situaţia anterioară, dar acest lucru trebuie să rezulte cu claritate din dispozitivul hotărârii judecătoreşti ce se execută.
În lipsa acestor elemente ordinul atacat nu poate fi considerat nelegal, recurentul-reclamant având posibilitatea să clarifice problema despăgubirilor printr-o acţiune în baza art. 19 din Legea nr. 554/2004, în măsura în care condiţiile acelui text de lege vor fi îndeplinite.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul A.C.D. împotriva sentinţei civile nr. 25 din 27 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4303/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4307/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
