ICCJ. Decizia nr. 4299/2009. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4299/2009
Dosar nr. 993/33/2008
Şedinţa publică din 14 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 25 iunie 2008, astfel cum a fost precizată, reclamantul L.M.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri, prin care să fie declarat admis la concursul de admitere în magistratură din data de 13 aprilie 2008, având în vedere că îndeplineşte condiţiile legale, iar prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 405 din 22 aprilie 2008 şi hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 419 din 8 mai 2008, pârâtul a omis nejustificat acest lucru.
În ceea ce priveşte Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 405 din 22 aprilie 2008, prin care s-a dispus suplimentarea cu doar 30 de posturi de procuror, reclamantul a arătat, în motivare că i s-a produs o vătămare a drepturilor deoarece s-au încălcat dispoziţiile art. 225 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură având în vedere că nu existau 30 de medii egale cu cea a candidatului de pe locul 50 şi această suplimentare de posturi se justifică doar dacă s-ar fi făcut în limitele numărului de posturi vacante la acel moment.
Pârâtul se afla în eroare la acea dată, deoarece existau mai multe posturi vacante, după cum rezultă din înscrisurile emise de către acesta, iar acest fapt a determinat ca reclamantul, aflat pe poziţia 87, cu media 7,15, să fie admis în funcţia de procuror alături de ceilalţi candidaţi, deşi îndeplineşte condiţiile prevăzute de Regulament şi să fie pus într-o situaţie discriminatorie în raport cu ceilalţi 32 de candidaţi declaraţi admişi, pe lângă ceilalţi 50, suplimentarea cu numai 30 de posturi fiind arbitrară şi neechitabilă în ceea ce-l priveşte.
Reclamantul a mai menţionat că şi prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 419/2008 i-au fost vătămate drepturile, deoarece, deşi s-a respins cererea de suplimentare a numărului de posturi de procurori pentru candidaţii care au obţinut note peste 7 la concurs, cu motivarea că nu ar mai fi existat posturi vacante, în realitate existau încă 6 posturi vacante, ce trebuiau repartizate în ordinea mediilor următorilor candidaţi situaţi pe locurile 83 – 88, el aflându-se la poziţia 87.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 662 din 15 octombrie2008, a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a calificat acţiunea reclamantului ca având drept obiect refuzul nejustificat al pârâtului de a-l declara admis la concursul de admitere în magistratură şi, în temeiul probelor administrate, a reţinut că nu sunt întrunite cerinţele textului art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, deoarece refuzul de a-l declara admis pe reclamant la concursul în discuţie nu este exprimat cu exces de putere printr-o manifestare de voinţă discreţionară a pârâtului, suplimentarea locurilor cu 30 de posturi fiind justificată şi stabilită legal prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 172/2008 şi prin dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură şi ale art. 33 din Legea nr. 303/2004.
Cu privire la susţinerea reclamantului referitoare la tratamentul discriminatoriu la care a fost supus, prima instanţă a reţinut că soluţia se impune, având în vedere caracterul justificat al suplimentării numărului de posturi scoase iniţial la concurs şi faptul că media obţinută de petent este mai mică decât cea a ultimului candidat declarat admis.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul L.M.L., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente:
- în mod greşit instanţa de fond nu a analizat excepţiile de nelegalitate ale Hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 152/2008, nr. 405/2008 şi nr. 419/2008. Acestea sunt nelegale prin prisma prevederilor art. 33 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată, potrivit cărora Consiliul Superior al Magistraturii organizează concurs pentru ocuparea posturilor vacante de la judecătorii şi parchetele de pe lângă acestea, iar potrivit art. 22/5 alin. (1) şi art. 23 alin. (4) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură şi numirea în funcţiile de judecător şi procuror fără concurs, s-a statuat că pentru a fi declarat admis la concursul de admitere în magistratură, limita minimă a mediei obţinute la examen este 7. Aşadar, susţine recurentul, întrucât a îndeplinit condiţia de medie, ar fi trebuit să fie repartizat pe unul din posturile vacante existente în magistratură, iar nu în limitele unui număr redus de posturi, scoase la concurs.
- din înscrisurile depuse la dosarul de fond a rezultat că la data de 13 aprilie 2008, data organizării concursului de ocupare a posturilor de procuror, erau vacante un număr de 88 posturi ca procuror, astfel că Consiliul Superior al Magistraturii, în mod nejustificat a scos la concurs un număr de numai 82 de posturi, fără a ţine seama de nevoile de personal din acest domeniu.
În consecinţă, recurentul a solicitat admiterea recursului şi a excepţiilor de nelegalitate menţionate, iar în fond, admiterea acţiunii formulate, cu obligarea intimatului-pârât la emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie numit pe un post de procuror, întrucât a îndeplinit, cu ocazia concursului din 13 aprilie 2008, cerinţele legale în acest sens.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 33 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată, este atributul Consiliului Superior al Magistraturii de a organiza anual, sau ori de câte ori este nevoie, concursul pentru ocuparea posturilor vacante de la judecătorii şi parchetele de pe lângă acestea, iar prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 405 din 22 aprilie 2008 numărul de posturi scoase la concurs a fost stabilit în funcţie de situaţia posturilor vacante existente în acel moment şi de posturile repartizate auditorilor de justiţie, promoţia 2007-2009, respectiv promoţia 2006-2008.
De asemenea, art. 22 alin. (1) şi art. 23 alin. (4) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură şi numirea în funcţiile de judecător şi procuror fără concurs prevăd pe lângă condiţia de medie şi condiţia încadrării în limita numărului de posturi scoase la concurs, astfel că este neîntemeiată critica recurentului privind inexistenţa acestei din urmă condiţii.
Este neîntemeiat şi motivul de recurs formulat de reclamant în ceea ce priveşte nepronunţarea instanţei de fond asupra excepţiilor de nelegalitate ce privesc Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 419/2008 (prin care s-au validat rezultatele concursului din 13 aprilie 2008), Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 152/2006 (prin care s-a aprobat Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură) şi Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 405 din 22 aprilie 2008 (prin care s-a decis suplimentarea numărului de postului scoase la concurs), în considerentele sentinţei arătându-se pe larg faptul că aceste hotărâri au fost emise în conformitate cu prerogativele conferite Consiliului Superior al Magistraturii prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată.
De altfel, aceste hotărâri au fost atacate de reclamantul-recurent prin însăşi acţiunea introductivă de instanţă, astfel că invocarea concomitentă a excepţiei de nelegalitate privitoare la aceleaşi hotărâri este inadmisibilă, nefiind întrunite condiţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de sesizare a Curţii de Apel cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate invocată de recurentul-reclamant privind hotărârile nr. 152/2008, 405/2008 şi 419/2008.
Respinge recursul declarat de reclamantul L.M.L. împotriva sentinţei civile nr. 662 din 15 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4287/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4302/2009. Contencios → |
|---|
