ICCJ. Decizia nr. 4302/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4302/2009
Dosar nr. 329/39/200.
Şedinţa publică din 14 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 59/2009 pronunţată la data de 13 martie 2009, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse Bucureşti - Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, acţiunea având ca obiect anularea Deciziei nr. 1683 din 31 martie 2008 a Comisiei de Evaluare Botoşani precum şi a deciziei nr. 6209 din 21 iulie 2008 a Comisiei Superioare şi obligarea primei pârâte la emiterea unui certificat de încadrare în grad de handicap accentuat şi la restituirea tuturor indemnizaţiilor reprezentând drepturi băneşti cuvenite conform Legii nr. 448/2006 pentru grad de handicap accentuat, începând cu luna aprilie 2008 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, sume indexate şi actualizate, precum şi totalitatea celorlalte drepturi ce i se cuvin în baza aceluiaşi act normativ.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, gradul de handicap mediu contestat de reclamant a fost corect stabilit prin Decizia nr. 1683 din 31 martie 2008 emisă de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi din cadrul Consiliului Judeţean Botoşani şi reconfirmat prin Decizia nr. 6209 din 21 iulie 2008 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi - Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse Bucureşti, în acest sens fiind şi concluziile stabilite prin Decizia nr. 617 din 6 februarie 2009 în urma reevaluării medico-psihosociale din 2 februarie 2009 şi potrivit cărora complicaţiile bolii diabetice prezentate de reclamant determină o deficienţă funcţională medie, pentru care se justifică încadrarea în grad mediu de handicap.
Reţine instanţa de fond că acest nou certificat este supus revizuirii în februarie 2010 când reclamantul va fi supus unui nou examen oftalmologic, la momentul reevaluării – 2 februarie 2009 reclamantul neîndeplinind condiţiile prevăzute de Ordinul Comun nr. 762/2007 al Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi 1992/2007 al Ministrului Sănătăţii Publice cu referire la afectarea funcţiilor vederii, pentru că acesta nu suferă de retiniopatie neproliferativă , retinopatie diabetică cu stadiu avansat cu hemoftalmus, dezlipire de retină, nefropatie diabetică, cu albuminurie de peste 300 mg/24h şi fenomene de insuficienţă renală cronică în stadiu de retenţie azotată fixă sau neuropatie diabetică-polineuropatie periferică senzitivo-motorie cu amiotrofii importante la gambe şi coapse, arteropatie obilaterantă cu amputaţii în general mutilante.
Excepţia nulităţii Deciziei nr. 6209 din 21 iulie 2008 a Comisiei Superioare Bucureşti a fost respinsă cu motivarea că, contestaţia formulată de reclamant a fost soluţionată în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 38 alin. (1) din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap Bucureşti, iar nemotivarea în fapt şi în drept a deciziei din motive obiective de altfel - marea afluenţă de contestaţii aflate în curs de soluţionare, nu este de natură a prejudicia pe reclamant, care a uzat de calea de atac împotriva ei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, făcând trimitere la dispoziţiile art. 299-316 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă, prin motivele de recurs formulate, următoarele:
- instanţa de fond a respins în mod nejustificat excepţiile invocate şi a omis a se pronunţa asupra tuturor motivelor de nulitate invocate.
Astfel, susţine recurentul, plângerea prealabilă împotriva Deciziei nr. 1683 din 31 martie 2008 a fost depusă la data de 3 aprilie 2009, înregistrarea acesteia s-a făcut după aproximativ două luni de zile iar soluţionarea în termen de 80 de zile, ceea ce a dus la prejudicierea sa, fiind nevoit a se prezenta la o nouă evaluare, deşi nu avea încă o decizie definitivă şi irevocabilă, cu privire la Decizia emisă în anul 2008.
Decizia nr. 6209 din 21 iulie 2008 nu conţine motivele de fapt şi de drept prin care s-a dispus menţinerea Deciziei nr. 1683 din 31 martie 2008 şi respingerea plângerii prealabile, încălcându-se dispoziţiile art. 35 alin. (5) lit. b) din Regulamentul Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap şi art. 105 alin. (2) C. proc. civ. , şi cu toate acestea instanţa de fond a trecut cu uşurinţă peste acest aspect, fiind încălcate astfel şi deciziile Curţii Europene de Justiţie potrivit cărora deciziile emise de funcţionarii publici ai instituţiilor publice vor fi nule în cazul nemotivării în fapt şi în drept.
Acelaşi motiv de nulitate susţine recurentul, este determinat şi de neinvocarea căii de atac şi instanţa competentă.
- recurentul-reclamant invocă încălcarea prevederilor art. 6 paragr. 1 ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului referitoare la un proces echitabil, principiul egalităţii armelor şi principiul contradictorialităţii precum şi dreptul la apărare, dat fiind că deşi instanţa a admis proba cu expertiză medicală de specialitate, în final a acceptat ca efectuarea ei să se facă de aceeaşi instituţie care a emis Decizia contestată nr. 1683 din 31 martie 2008, corectitudinea acesteia în efectuarea raportului de expertiză fiind pusă la îndoială.
Susţine recurentul că, procedând la soluţionarea cauzei fără a avea la dosar probe cu expertiza de specialitate, asupra căreia a revenit nejustificat, instanţa de fond s-a subrogat în rolul expertului de specialitate, preluând în mod netemeinic susţinerile pârâtei.
Noua Decizia de încadrare a sa în grad de handicap nu poate înlocui un raport de expertiză care ar fi putut prezenta pe larg concluziile la care ar fi ajuns în legătură cu bolile de care suferă şi încadrarea acestora într-un grad de handicap.
- pe fondul cauzei, recurentul - reclamant critică soluţia instanţei de fond prin aceea că judecătorul fondului a aplicat în mod necorespunzător dispoziţiile Ordinului nr. 762 din 27 octombrie 2007 emis de Ministrul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, gradul de handicap accentuat la care ar fi trebuit încadrat în mod corect, fiind determinat de boala care a determinat suferinţa sa, diabetul zaharat tip I juvenil, boală care determină un cumul de afecţiuni, aplicabil în cazul său fiind capitolul 5, II din Anexa nr. 1 din Ordinul Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse nr. 762/2007, care se referă la boala de care suferă „diabetul zaharat tip I" şi care determină atât afecţiuni ale văzului cât şi afecţiuni metabolice şi digestive.
S-a solicitat admiterea recursului şi în principal casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă iar în subsidiar modificarea acesteia în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Intimata-pârâtă Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Potrivit reglementărilor în vigoare, aşa cum susţine de altfel şi recurentul-reclamant, contestaţiile referitoare la certificatele de handicap se soluţionează de către Comisia Superioară în termen de 45 de zile de la data la care acestea au fost înregistrate.
În speţă, deşi recurentul precizează că s-a adresat cu această contestaţie la data de 3 aprilie 2008, ea a fost înregistrată la Comisia Superioară de plată la 18 iunie 2008 şi a fost soluţionată la 21 iulie 2008, deci în termenul legal.
În condiţiile în care nu s-a stabilit cu certitudine că este culpabilă Comisia Superioară pentru înregistrarea cu întârziere a acestei contestaţii şi cum în mod concret aceasta a dat o rezolvare respectivei contestaţii, pronunţând o decizie care la rândul ei a fost atacată în contencios administrativ, este mai puţin relevantă critica recurentului pe acest aspect al nesoluţionării în termen a contestaţiei, raportat la data de 3 aprilie 2008 când a depus această plângere.
Susţinerea sa că ar fi fost prejudiciat prin soluţionarea cu întârziere a contestaţiei este neîntemeiată, de vreme ce în cazul în care la instanţa de judecată ar fi avut câştig de cauză şi-ar fi recuperat prejudiciul material suferit pe toată perioada de la momentul emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap mediu pe care îl contestă.
Cea de-a doua critică a recurentului-reclamant referitoare la motivarea în fapt şi în drept a deciziei, deasemeni este nefondat.
Decizia nr. 6209 din 21 iulie 2007 emisă de Comisia Superioară şi care confirmă certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1683 din 31 martie 2004, a fost dată în urma analizării actelor medicale depuse de recurentul-reclamant, acte medicale după care s-a şi diagnosticat deficienţa funcţională în deficienţa funcţională medie, după criteriile medico-psihosociale dispuse de Legea nr. 448/2006 aprobate prin Ordinul comun nr. 762/2007 al Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992 al Ministrului Sănătăţii Publice.
Decizia respectivă stabileşte diagnosticul clinic, face trimitere la actul normativ aplicabil – Legea nr. 448/2006 şi stabileşte un termen de valabilitate de 12 luni precum şi un termen de revizuire – martie 2009-, menţionând totodată că poate fi contestată în conformitate cu Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Faptul că Decizia respectivă nu cuprinde o motivare amplă nu o împiedică să-şi producă efecte juridice, astfel că aşa cum corect a reţinut şi instanţa de judecată nu constituie o cauză de nulitate, de natură a-l prejudicia pe recurentul-reclamant, acesta uzând de calea de atac împotriva ei şi anume în contencios administrativ.
Cea de-a treia critică referitoare la soluţionarea cauzei fără ca instanţa de fond să dispună efectuarea unei expertize medicale de specialitate este şi ea nefondată.
În şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2008, instanţa de fond a admis proba cu efectuarea unei expertize medicale de specialitate, dar pentru că prin adresa nr. 17243 din 3 noiembrie 2008 Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a comunicat că încadrarea în grad de handicap se stabileşte pe baza actelor medicale elaborate de medicii specialişti şi potrivit criteriilor prevăzute de Ordinul Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi al Ministrului Sănătăţii nr. 762/1992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap, instanţa de fond a acceptat propunerea Comisiei de a se proceda la o nouă reevaluare medicală a recurentului-reclamant la Serviciul de Evaluare Complexă din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din Botoşani, ceea ce s-a şi făcut la 2 februarie 2009, rezultatul acestei reevaluări fiind eliberarea unui nou certificat cu nr. 617 din 6 februarie 2009 – în care s-a făcut aceeaşi încadrare – grad de handicap mediu.
Cererea recurentului-reclamant de a fi expertizat la Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, centre medicale teritoriale, clinici universitare etc…, nu are un fundament legal, pentru că aşa cum precizează şi intimata-pârâtă, criteriile utilizate pentru efectuarea expertizei nu sunt cele prevăzute de legislaţia specială pentru protecţia persoanelor cu handicap.
Art. 85 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 prevede care sunt aceste criterii şi anume „criteriile medicopsihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap sunt aprobate prin Ordinul Comun al Ministrului Sănătăţii Publice şi al Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, la propunerea Autorităţii Naţionale pentru persoanele cu Handicap până la 30 noiembrie 2007".
Potrivit art. 85 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 competenţa unică de aplicare a acestor criterii în procesul de evaluare şi încadrare în grad de handicap aparţine Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap teritorială din subordinea Consiliului Judeţean.
Procedând la o nouă reevaluare medico-psihosocială, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Botoşani, a precizat prin certificatul nr. 617 din 6 februarie 2009 acelaşi grad mediu de handicap, neavând dreptul la o încadrare în grad accentuat de handicap, deoarece boala de care suferă-diabet zaharat tip I insulino-dependent prezintă drept complicaţii doar anumite boli care determină o deficienţă funcţională medie, şi anume - polineuropatie senzitivo-motorie, dar fără deficit motor şi amiotrofie la coapse şi gambe, retinopatie stadiul III/IV cu vederea la ochiul drept 1/8 nc şi la ochiul stâng PMM şi nu între 1/12-1/25, la ochiul cel mai bun, cu cea mai bună corecţie, aşa cum se prevede în criteriile la Cap. II – Funcţiile senzoriale, subcap. I- Evaluarea gradului de handicap în afectarea funcţiilor vederii.
Drept urmare efectuarea unei expertize medico-legale nu ar fi putut stabili decât bolile de care suferă recurentul-reclamant, ceea ce de fapt dovedeşte cu actele medicale pe care le-a prezentat Comisiei, încadrarea bolilor de care suferă în criteriile prevăzute de Ordinul nr. 762/1992/2007 fiind, aşa cum s-a precizat, atributul exclusiv al Comisiei de Evaluare.
Afirmaţia recurentului-reclamant, cum că încadrarea sa în grad de handicap se putea face luând în considerare Cap. 5, II din Anexa nr. 1 din Ordinul Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse nr. 762/2007 privind afecţiunile funcţiilor sistemului digestiv, metabolic şi endocrin şi evaluarea gradului de handicap în afectarea unei funcţii metabolice, care se referă la diabetul zaharat tip. I, nu poate fi avută în vedere, atâta timp cât medicii specialişti din cadrul Comisiei au apreciat că bolile de care suferă şi complicaţiile determinate de acestea, chiar şi la o nouă reevaluare medico-psiho-socială, se încadrează în grad mediu de handicap.
Oricum certificatul emis este supus revizuirii în februarie 2010, aşa încât recurentul-reclamant are posibilitatea de a depune actele medicale necesare stabilirii unui nou grad de handicap, boala de care suferă şi evoluţia acesteia impunând reevaluarea anuală a stării sale de sănătate.
Pentru toate aceste considerente, constatând că atât certificatul de încadrare în grad de handicap cât şi Decizia Comisiei Superioare care menţine gradul de handicap mediu au fost emise cu respectarea legislaţiei în vigoare, soluţia instanţei de fond de respingere a acţiunii fiind legală şi temeinică în baza art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de reclamant se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul S.I. împotriva sentinţei civile nr. 59 din 13 martie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4299/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4303/2009. Contencios → |
|---|
