ICCJ. Decizia nr. 4262/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4262/2009
Dosar nr. 1614/1/200.
Şedinţa publică din 13 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 aprilie 2007, reclamanta C.C. a solicitat anularea Ordinului nr. 511 din 11 aprilie 2007 emis de pârâtul Ministerul Sănătăţii, a Ordinului nr. 518 din 13 aprilie 2007 emis de acelaşi minister, reintegrarea în funcţia de director executiv la Autoritatea de Sănătate Publică a judeţului Constanţa şi obligarea pârâtului la plata diferenţei dintre salariul cuvenit pentru funcţia de director executiv şi salariul încasat efectiv, precum şi obligarea pârâtului la plata de daune morale în sumă de 10.000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că ordinele contestate au fost emise în vederea executării sentinţei civile nr. 163/CA din 27 februarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, irevocabilă prin Decizia nr. 3472 din 17 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care Ministerul Sănătăţii a fost obligat s-o reintegreze în funcţia publică de director executiv al Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Constanţa .
Reclamanta a susţinut că ordinele emise de pârât nu corespund dispoziţiilor hotărârii judecătoreşti susmenţionate, deoarece a fost încadrată în funcţia de consilier clasa 1, gradul superior, treapta I de salarizare şi a fost promovată cu caracter temporar în funcţia publică de conducere de director executiv la Autoritatea de Sănătate Publică a Judeţului Constanţa, astfel că nu a avut loc o reintegrare efectivă a sa pe funcţia publică deţinută anterior. De asemenea, reclamanta a arătat că prin cel de-al doilea ordin, pârâtul a dispus în mod nelegal încetarea promovării sale cu caracter temporar în funcţia publică de conducere, urmând să-şi desfăşoare activitatea în cadrul aceleiaşi autorităţi, dar în funcţia publică de execuţie de consilier clasa 1, gradul superior treapta 1 de salarizare.
Curtea de Apel de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 23 din 19 februarie 2008, prin care a admis acţiunea, a anulat Ordinele nr. 511 din 11 aprilie 2007 şi nr. 518 din 13 aprilie 2007 emise de Ministrul Sănătăţii, a obligat pârâtul să procedeze la reintegrarea reclamantei şi la plata drepturilor salariale conform sentinţei nr. 163/CA din 27 februarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei daune morale în sumă de 7.000 lei.
Instanţa de fond a reţinut că prin cele două ordine contestate în cauză, pârâtul nu a respectat dispoziţiile sentinţei civile nr. 163/CA din 27 februarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, irevocabilă prin Decizia nr. 3472 din 17 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cererea de acordare a daunelor morale a fost admisă cu motivarea că prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti irevocabile i s-a creat reclamantei un statut de provizorat şi de incertitudine, de natură să-i lezeze personalitatea.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătăţii, solicitând ca în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a admis greşit acţiunea formulată de intimata-reclamantă fără îndeplinirea procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, recurentul a susţinut că hotărârea atacată este contrară legii, deoarece nu s-a avut în vedere că, datorită modificărilor legislative ulterioare, nu mai există instituţia şi funcţia publică pentru care s-a dispus reintegrarea intimatei-reclamante.
Sub acelaşi aspect, s-a susţinut că este lipsită de temei cererea de reintegrare a intimatei-reclamante, în condiţiile în care aceasta nu s-a mai prezentat la serviciu, fiind destituită din funcţia publică pentru absenţe nemotivate şi refuzul comunicării motivelor pentru care a absentat.
Recurentul a criticat şi soluţia de acordare a daunelor morale, arătând că nu s-a dovedit îndeplinirea condiţiilor legale pentru antrenarea răspunderii sale, dat fiind că, prin emiterea ordinelor atacate nu s-a produs o vătămare a imaginii intimatei-reclamante.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Excepţia privind neîndeplinirea procedurii prealabile a fost neîntemeiat invocată în primul motiv de recurs, deoarece instanţa de fond a constatat corect respectarea acestei condiţii de admisibilitate a acţiunii prin notificările adresate de intimată în vederea executării de către recurent a obligaţiilor dispuse în sarcina sa prin sentinţa civilă nr. 163/CA din 27 februarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, irevocabilă prin Decizia nr. 3472 din 17 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Criticile formulate de recurent pe fondul cauzei sunt de asemenea neîntemeiate, constatându-se că instanţa de fond a analizat corect situaţia de fapt şi prevederile legale incidente în cauză, reţinând că ordinele deduse judecăţii nu sunt conforme dispoziţiilor din hotărârea judecătorească susmenţionată.
Susţinerile recurentului privind desfiinţarea instituţiei şi a funcţiei publice pentru care s-a dispus reintegrarea, precum şi cele referitoare la absenţele nemotivate ale intimatei de la serviciu vizează în realitate legalitatea sentinţei civile nr. 163/CA din 27 februarie 2006, devenită irevocabilă şi în consecinţă, nu pot fi examinate în prezenta cauză.
Aceste susţineri se dovedesc a fi neîntemeiate faţă de actul nou depus în recurs şi prin care recurentul-pârât a executat sentinţa civilă nr. 163/CA din 27 februarie 2006, aspect confirmat de intimata-reclamantă prin cererea depusă la data de 12 octombrie 2009.
Astfel, se reţine că, prin Ordinul nr. 464 din 4 martie 2009 emis de Ministerul Sănătăţii, s-a dispus reintegrarea intimatei–reclamante în funcţia publică de conducere de consilier clasa I, gradul superior, treapta 1 de salarizare – director executiv la Direcţia de Sănătate publică a judeţului Constanţa.
Ultima critică formulată în recurs cu privire la acordarea de daune morale va fi respinsă ca nefondată, constatându-se că instanţa de fond a soluţionat corect cererea, atât sub aspectul condiţiilor pentru stabilirea răspunderii juridice a autorităţii emitente a celor două ordine nelegale, cât şi sub aspectul cuantumului despăgubirilor la care este îndreptăţită intimata-reclamantă.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei civile nr. 23 din 19 februarie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4254/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4284/2009. Contencios → |
|---|
