ICCJ. Decizia nr. 4347/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4347/2009
Dosar nr. 32/35/2009
Şedinţa publică din 15 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea reclamantul B.A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 541 din 7 noiembrie 2007 emisă de C.N.C.D. şi obligarea autorităţii la plata de daune morale.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării acţiunii.
Reclamantul se consideră discriminat faţă de alţi cetăţeni, primarul comunei l-a acţionat în judecată numai pe el, deşi terenul este folosit şi de către vecinii săi.
3. Întâmpinarea formulată de pârâtul C.N.C.D.
Pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, deoarece cele sesizate nu constituie tratament discriminatoriu, potrivit prevederilor OG nr. 137/2000.
4. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 17/CA din 2 februarie 2009, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca nefondată.
5. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond.
5.1. OG nr. 137/2000 prevede, în definiţia discriminării, că tratamentul diferit trebuie să aibă la baza unul dintre criteriile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi trebuie să se refere la persoane aflate în situaţii comparabile, dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenţei lor la una dintre categoriile prevăzute în textul de lege.
5.2. În speţă, nu se poate reţine întrunirea cumulativă a elementelor privind un tratament de deosebire, restricţie, excludere, preferinţă între persoane care se află în situaţii comparabile şi care au ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.
6. Recursul formulat de reclamantul B.A.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
6.1. Recurentul arată că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că acesta s-ar fi considerat discriminat pentru că a fost somat de către primar să elibereze un teren, când, în realitate, plângerea a avut drept temei împrejurarea acţionării în instanţă timp de 7 ani, pe nedrept.
6.2. discriminarea a pornit de la o sesizare formulată în anul 2000 în timpul alegerilor locale, prin care arăta că numitul O. a fost activist în timpul regimului comunist.
6.3. Recurentul a mai arătat că terenul nu a fost folosit de către el, ci de către soţia sa, iar vecinii săi, de asemenea, foloseau terenul ce aparţinea domeniului public.
7. Apărările formulate de intimatul C.N.C.D.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, nefiind îndeplinite prevederile OG nr. 137/2000.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1.Recursul este nefondat.
2. În economia OG nr. 137/2000, discriminarea trebuie să aibă la origine anumite criterii, şi anume: rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică contagioasă, infestare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice domenii ale vieţii publice.
3. Nu se poate afirma că există un drept al vreunei persoane de a nu fi acţionată în instanţă, în calitate de pârâtă. Orice acţiune, dovedită prin hotărâre judecătorească irevocabilă, ca fiind neîntemeiată, este sancţionată de normele procedurale specifice, putând sancţiona reclamantul prin plata cheltuielilor de judecată, a daunelor materiale şi morale sau a constatării abuzurilor de drept.
4. Nu s-a evidenţiat şi dovedit de către recurentul-reclamant dacă vecinii său ocupau terenul în mod ilegal, dar chiar şi în această ipoteză, faptul că numai reclamantul a fost chemat în judecată, nu poate fi considerat act de discriminare.
5. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.A. împotriva sentinţei civile nr. 17/CA-PI din 2 februarie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4345/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4355/2009. Contencios. Conflict de... → |
|---|
