ICCJ. Decizia nr. 450/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 450/2009
Dosar nr. 733/2/2008
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 februarie 2008, reclamantul Sindicatul funcţionarilor publici din M.E.F. (în prezent M.F.P.) şi A.N.A.F. a solicitat obligarea pârâţilor M.E.F. şi A.N.A.F. la plata către membrii de sindicat indicaţi în anexă a sumelor reprezentând prima de concediu aferentă perioadei 2001 - 2006, actualizată cu rata inflaţiei/dobânda de referinţă Banca Naţională a României, pana la data plaţii efective.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat ca funcţionarii publici sunt beneficiari ai dreptului la primele de vacanţă conform art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, însă până în prezent nu au beneficiat de aceste sume, deoarece s-a dispus suspendarea dispoziţiilor prin OUG nr. 33/2001 şi, ulterior, prin legile bugetului de stat, până în 2006.
Reclamantul a arătat că suspendarea plăţii drepturilor şi-a încetat aplicabilitatea.
Pârâtul M.E.F. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile lipsei de interes, a arătat că acţiunea a rămas în parte fără obiect şi a solicitat disjungerea cererilor formulate de reclamanţii din cele două instituţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1758 din 10 iunie 2008, a respins excepţia lipsei de interes formulată de pârâtul M.E.F., ca neîntemeiată, a admis excepţia lipsei de obiect şi a respins acţiunea formulată de reclamant pentru membrii indicaţi în adresa nr. 355612 din 9 iunie 2008 a M.E.F. la pct. 1 - perioada 2001 - 2002, respectiv perioada 2001 - 2006, ca rămasă fără obiect.
Totodată, a admis în parte acţiunea reclamantului şi a obligat pârâţii la plata primelor de concediu aferente perioadei 2001 - 2006 pentru membrii de sindicat indicaţi în tabelele anexă, cu excepţia celor indicaţi în adresa nr. 355612 din 9 iunie 2008 a M.E.F., actualizate cu rata inflaţiei până la data plăţii efective.
Cu privire la excepţia lipsei de interes, s-a reţinut că este neîntemeiată, deoarece, chiar dacă pretenţiile reclamate au fost recunoscute prin OUG nr. 146/2007, plata sumelor de bani nu a fost executată.
Referitor la excepţia rămânerii fără obiect, s-a apreciat că, întrucât pârâtul a făcut dovada plăţii primelor de concediu parţial, către membrii de sindicat indicaţi în adresa nr. 355612 din 9 iunie 2008, pentru sumele achitate cu titlu de primă de vacanţă conform adresei menţionate, se impune respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.
În ceea ce priveşte restul cererii, instanţa a reţinut că, este întemeiată, întrucât potrivit prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, funcţionarii publici au dreptul la prima de concediu, suspendarea acestor prevederi nu a afectat substanţa dreptului, ci doar posibilitatea executării lui, iar obligaţia de plată a primelor a devenit executorie la data încetării suspendării, 31 decembrie 2006, moment de la care se datorează şi daune moratorii pentru neexecutare.
Împotriva sus menţionatei sentinţe au declarat recurs, în termenul legal, atât pârâta A.N.A.F., cât şi pârâtul M.E.F. (în prezent M.F.P.).
Pârâta A.N.A.F. a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii, în principal ca rămasă fără obiect şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.
În esenţă, recurenta a susţinut că, în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) din OUG nr. 146/2007 a acordat funcţionarilor publici din cadrul A.N.A.F., în luna martie şi iunie 2008 primele de concediu pentru 2001 - 2004, actualizate cu indicele de inflaţie, potrivit art. 5 alin. (1) din OUG nr. 146/2007, astfel încât instanţa a admis în mod greşit acţiunea, care a rămas fără obiect cu privire la drepturile pentru anii 2001 - 2004.
Referitor la primele de concediu aferente anilor 2005 - 2006, s-a arătat că acestea urmează a se acorda funcţionarilor publici din cadrul A.N.A.F. în luna octombrie 2008, dată la care, şi cu privire la aceste drepturi, acţiunea va rămâne fără obiect.
Recurentul pârât M.E.F. a solicitat, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., modificarea sentinţei, în principal, în sensul admiterii excepţiei lipsei de interes şi al respingerii acţiunii ca lipsită de interes şi, în subsidiar, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
Recurentul a menţionată că, deoarece o parte dintre membrii de sindicat au raporturi de serviciu cu M.E.F., iar alţii cu A.N.A.F., în mod eronat şi fără a-şi motiva convingător soluţia, instanţa de fond a respins excepţia disjungerii, a admis pentru o parte ai membrilor de sindicat acţiunea iar pentru alţii a respins-o, fără a indica numele acestora, printr-o simplă trimitere la o adresă sau la anexe.
A susţinut că, nici referitor la excepţia lipsei de interes, Curtea de Apel nu şi-a motivat hotărârea, nu a indicat considerentele pentru care i-a înlăturat susţinerile privitoare la incidenţa prevederilor OUG nr. 146/2007, raţiunile de politică bugetară expuse în Nota de fundamentare a acestui act normativ şi faptul că drepturile pretinse au fost plătite sau urmează a fi plătite în modalităţile prevăzute de lege.
Recurentul a mai arătat că, tot în mod superficial, instanţa a analizat şi fondul cauzei, ignorându-i susţinerile referitoare la dispoziţiile legale, constituţionale sau ale deciziilor Curţii Constituţionale invocate şi care justificau cererea de respingere a acţiunii ca lipsită de interes sau, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurenţi, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, în mod corect prima instanţă a respins excepţia disjungerii ca neîntemeiată.
Chiar dacă, membrii Sindicatului reclamant au, o parte, raportului de muncă cu A.N.A.F., iar altă parte cu M.F.P., aceştia sunt reprezentaţi de acelaşi Sindicat şi pretind aceleaşi drepturi, care au acelaşi temei, fiind în prezenţa unui litisconsorţiu procesual activ, astfel încât, pe bună dreptate s-a reţinut unitatea acţiunii în justiţie formulată de Sindicat pentru membrii săi.
Nici cu privire la excepţia rămânerii fără obiect sau a lipsei de interes a acţiunii susţinerile recurenţilor nu sunt întemeiate.
Chiar dacă prin OUG nr. 146/2007 s-a recunoscut dreptul la primele de concediu aferente anilor 2001 - 2006, actualizate cu indicele de inflaţie şi s-a reglementat modalitatea de acordare a acestor drepturi, nu se poate reţine că acţiunea ar fi lipsită de obiect sau lipsită de interes, din moment ce, la data promovării acţiunii sau la cea a pronunţării hotărârii recurate, drepturile nu erau achitate în întregime iar, pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din OUG nr. 147/2007, drepturile stabilite după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, prin hotărâri judecătoreşti executorii, se puteau plăti într-o singură tranşă.
Întrucât textul normativ invocat nu distinge cu privire la momentul introducerii acţiunii, nu se poate reţine teza recurentului M.E.F., potrivit căreia legiuitorul ar fi avut în vedere situaţiile în care hotărârile judecătoreşti au fost pronunţate după intrarea în vigoare a OUG nr. 146/2007, în dosarele constituite anterior intrării în vigoare a acestui act normativ; aceasta fiind o pură speculaţie.
Având în vedere toate cele expuse şi ţinând cont că nici susţinerile recurentei A.N.A.F. privind acordarea drepturilor în discuţie nu au fost dovedite, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., se vor respinge ambele recursuri, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâţii M.E.F. (în prezent M.F.P.) şi A.N.A.F. împotriva sentinţei civile nr. 1758 din 10 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 449/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 452/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
