ICCJ. Decizia nr. 452/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 452/2009

Dosar nr. 1763/2/2008

Şedinţa publică din 29 ianuarie 2009

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 20 martie 2008, reclamantul K.F. a chemat în judecată pârâta C.C.S.D., solicitând instanţei obligarea acesteia la evaluarea imobilului şi la emiterea deciziei prevăzute de lege, care să conţină titlul de despăgubire şi la achitarea echivalentului în bani, ca urmare a dispoziţiei emise de Primăria Baia Mare.

În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut, în esenţă, că pârâta nu poate invoca în apărare propria turpitudine. Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen special pentru soluţionarea cererilor, astfel că este aplicabil termenul general de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 554/2004.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pe ultimul capăt de cerere (achitarea echivalentului în bani, ca urmare a dispoziţiei emise de Primăria Baia Mare).

Pârâta a arătat că, odată cu adoptarea OUG nr. 81/2007, atribuţia achitării despăgubirilor în numerar revine A.N.R.P. prin noua Direcţie pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, şi nu Comisiei.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1844 din 17 iunie 2008, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pe capătul trei de cerere, a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta la transmiterea dosarului în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Totodată, a respins cererea de obligare a pârâtei la emiterea deciziei care să conţină titlul de despăgubire, ca prematur formulată şi a respins cererea de plată a echivalentului în bani, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu dispoziţiile pct. 22 din OUG nr. 81/2007, ale art. 1411 titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi cu împrejurarea că atribuţiile pârâtei sunt circumscrise doar la activitatea de analiză şi stabilire a despăgubirilor, pretenţiile reclamantului urmând să fie îndreptate împotriva autorităţii competente, A.N.R.P., în cazul în care aceasta nu îşi va respecta obligaţiile legale în exercitarea deciziei de stabilire a titlului de despăgubire.

Referitor la cererea de obligare a pârâtei la evaluarea imobilului, prima instanţă a apreciat că aceasta trebuie admisă, întrucât propunerea acordării de despăgubiri este emisă în septembrie 2005 şi, având în vedere că legiuitorul nu a stabilit un termen special de soluţionare a cererilor, se aplică dispoziţiile dreptului comun, termenul legal fiind de 30 de zile. Or, în cauză, s-a depăşit orice termen rezonabil, justificat de încărcătura autorităţii competente în emiterea titlului, care reprezintă o justificare a lipsei oricărei intenţii în întârzierea produsă, dar nu absolvă autoritatea de culpă.

S-a mai reţinut, de către Curtea de Apel, că pretenţiile reclamantului, în sensul emiterii titlului de despăgubire sunt prematur formulate, în condiţiile în care emiterea deciziei se realizează abia după emiterea raportului de evaluare definitiv.

Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs, în termenul legal, pârâta C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul constatării că acţiunea a rămas fără obiect.

Recurenta a susţinut că, la momentul introducerii acţiunii şi la cel al pronunţării sentinţei în cauză, cererea reclamantului de transmitere a dosarului era prematur introdusă, nefiind parcursă întreaga procedură administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi de Normele aprobate prin HG nr. 1095/2005.

Că, nu se poate vorbi de imposibilitatea de a soluţiona cererea reclamantului într-un anumit termen, deoarece Decizia se va emite după parcurgerea tuturor etapelor din procedura administrativă prevăzută de lege, procedură care nu stabileşte un termen pentru soluţionarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor.

S-a arătat că această procedură administrativă nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile prevăzut la art. 2 din Legea nr. 554/2004.

Recurenta a menţionat că acţiunea a rămas fără obiect, deoarece dosarul aferent notificării depusă de către intimat în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost transmis la evaluator în vederea întocmirii lucrării de specialitate, urmând ca, după întocmirea acesteia, să fie supusă spre aprobare în următoarea şedinţă a C.C.S.D.

Recursul se va respinge, ca nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Este nefondată susţinerea recurentei în ceea ce priveşte prematuritatea capătului de acţiune privitor la transmiterea dosarului la evaluator, având în vedere că, la momentul introducerii acţiunii, fuseseră parcurse etapele anterioare ale procedurii administrative, potrivit prevederilor art. 16 alin. (4) Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Ţinând cont de faptul că, însăşi recurenta recunoaşte că intimatul este îndreptăţit la trimiterea propriului dosar la evaluator, că această procedură este de durată, dar că această etapă este necesară şi firească, apare ca nefondată susţinerea recurentei privind nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei primei instanţe, care obligă Comisia la întocmirea unui demers legal.

Întrucât, în raport cu cele expuse, dezlegarea dată de instanţa de fond este corectă şi legală, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta C.C.S.D. împotriva sentinţei civile nr. 1844 din 17 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2009.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 452/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs