ICCJ. Decizia nr. 458/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 458/2009
Dosar nr. 863/57/2008
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 mai 2008, reclamanta Ş.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Tribunalul Alba, obligarea acestuia la îndeplinirea obligaţiei de a face, privind cererea sa din data de 14 aprilie 2008, prin care a solicitat ca dosarul cu nr. 52/191/2005 al Judecătoriei Blaj, aflat la Tribunal pentru soluţionarea recursului, să fie trimis la instanţa de fond în vederea executării. S-au solicitat daune materiale în sumă de 103 lei pe lună şi daune morale în sumă de 5.000 euro. În drept s-au invocat dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 111/F/CA din 11 iunie 2008, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ., precum şi cu calitatea de autoritate publică locală a autorităţii pârâte.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta Ş.M., solicitând desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea dosarului instanţei competente pentru soluţionare.
Recurenta a susţinut că, în mod eronat, prima instanţă a considerat că natura litigiului nu ar fi de contencios administrativ, deşi acţiunea a fost fundamentată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pârâtul acţionează ca o autoritate publică în materie de justiţie, iar actul Tribunalului Alba de a nu trimite dosarul instanţei de fond pentru executare este o încălcare administrativă, în sensul Legii nr. 554/2004.
Din acest motiv şi taxa de timbru i-a fost incorect stabilită de către prima instanţă.
A mai arătat că, prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, autoritate care are, în speţă, chiar calitate de pârât se creează un conflict de interese, Tribunalul Alba urmând să decidă asupra propriei sale culpe.
Recursul se va respinge, ca nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
În mod greşit, recurenta susţine că prima instanţă ar fi apreciat că pricina nu este de contencios administrativ.
Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut corect natura de contencios administrativ a cauzei şi şi-a fundamentat soluţia pe dispoziţiile art. 2 lit. b) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reţinând că pârâtul are calitatea de autoritate publică, aşa după cum susţine şi recurenta.
Instanţa de fond a apreciat însă că Tribunalul Alba nu are calitatea de autoritate publică de nivel central, cu personalitate juridică, pentru a fi atrasă competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Curţii de Apel, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., ceea ce este corect.
Tocmai având în vedere calitatea de autoritate publică de nivel local, prima instanţă, a stabilit, pe bună dreptate, că dosarul trebuie soluţionat în fond de către tribunal, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Că instanţa a apreciat că pricina este de contencios administrativ o dovedeşte şi împrejurarea că, declinând competenţa în favoarea tribunalului, Curtea de Apel a menţionat expres Secţia de contencios administrativ.
În ceea ce priveşte critica recurentei referitoare la taxa de timbru, acesta este, de asemenea, neîntemeiată, deoarece, pe de o parte şi în contencios administrativ cererile sunt supuse taxelor de timbru iar, pe de altă parte, pentru că, dacă era nemulţumită de modul de stabilire a acestei taxe, recurenta putea formula, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, cerere de reexaminare la aceeaşi instanţă, ceea ce nu a făcut.
Referitor la conflictul de interese ce se va crea, e de menţionat că acesta se poate rezolva prin formularea unor cereri de abţinere, de recuzare sau de strămutare, potrivit legii.
Având în vedere cele expuse, în temeiul prevederilor art. 318 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Ş.M. împotriva sentinţei civile nr. 111/F/CA din 11 iunie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 455/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 459/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
