ICCJ. Decizia nr. 518/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 518/2009
Dosar nr. 30455/3/2007
Şedinţa publică din 3 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1958 din 25 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia prematurităţii capătului 2 al acţiunii, astfel cum aceasta a fost completată şi respins în consecinţă acest capăt de cerere, care a vizat obligarea pârâtei A.N.R.P. la efectuarea plăţii sumei stabilite de Comisia Centrală.
Totodată, instanţa a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii D.M.M. şi G.M., aşa cum aceasta a fost completată, şi a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să soluţioneze dosarul nr. 35440/CC/2007 privind despăgubirile cuvenite în temeiul Legii nr. 10/2001.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în ce priveşte capătul 2 de cerere, că în condiţiile în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a soluţionat cererea reclamanţilor de acordarea a despăgubirilor, este prematură solicitarea privind obligarea A.N.R.P. la plata acestor despăgubiri.
În ce priveşte primul capăt de cerere, prima instanţă a reţinut că Legea nr. 247/2005 nu stabileşte un termen de soluţionare a dosarelor ce sunt în competenţa Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor.
A apreciat prima instanţă, că omisiunea legiuitorului naţional poate fi complinită prin raportare la „termenul rezonabil" statuat în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât nesoluţionarea cererii într-un interval de timp ce depăşeşte un an de zile, nu este justificată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea indicării în mod concret a imobilului pentru care urmează să fie emisă Decizia reprezentând titlul de despăgubire.
A fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susţinut că în cazul dosarului nr. 35440/CC/2007 nu poate fi vorba de nesoluţionarea cererii într-un termen rezonabil, întrucât declanşarea procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 s-a realizat numai la data transmiterii dosarului potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din acest act normativ, iar în etapa analizării lui de către Secretariatul Comisiei Centrale, sub aspectul legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, s-a constatat că nu există documente care să descrie imobilul moară situat în comuna Cornăţel, notificat de reclamanţi, precum şi actele de identitate ale acestora.
Prin urmare, au fost solicitate informaţii cu privire la aceste aspecte atât reclamanţilor cât şi A.V.A.S., entitate care a emis Decizia nr. 76 din11 aprilie 2007 propunând acordarea de măsuri reparatorii şi, respectiv, SC C. SA Târgovişte în patrimoniul căreia a fost evidenţiat imobilul.
Pentru ipoteza în care se va aprecia că procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005 trebuie continuată, s-a solicitat a se constata că obligaţia instituită prin sentinţa recurată este imposibil de realizat, lipsa actelor menţionate punând Comisia în imposibilitatea transmiterii dosarului la un evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare pentru ca, ulterior încuviinţării acestuia, să se procedeze la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
Analizând actele dosarului, motivul de nelegalitate a hotărârii atacate invocat de pârâta-recurentă şi examinând cauza sun toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.
Procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv şi care nu pot fi restituite în natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai multe etape distincte, în care sunt implicate mai multe entităţi, astfel încât, în mod obiectiv, nu pot fi soluţionate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
Legiuitorul nu a stabilit un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă, însă această omisiune nu poate conduce la ideea că autoritatea publică este abilitată să determine ea însăşi acest interval de timp, fiind necesar ca deciziile reprezentând titlurile de despăgubire să fie emise într-un termen rezonabil, în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aşa cum s-a pronunţat în mod constant această instanţă supremă.
Incontestabil este şi faptul că termenul rezonabil se referă atât la durata procedurilor administrative cât şi la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligaţia de a organiza funcţionarea puterilor sale astfel încât să răspundă acestei cerinţe, pentru ca persoana îndreptăţită să beneficieze efectiv de protecţia asigurată prin prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie.
În speţă, actele dosarului atestă însă faptul că nerespectarea acestor cerinţe nu este imputabilă pârâtei-recurente, care nu a manifestat pasivitate în exercitarea atribuţiilor ce i-au fost stabilite prin lege pentru emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în cadrul procedurilor administrative în discuţie.
Astfel, Decizia nr. 76 din 11 aprilie 2007 emisă de A.V.A.S., prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat, însoţită de documente aferente, a fost transmisă către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, dosarul fiind înregistrat sub nr. 35440 din 03 mai 2007.
În etapa analizării acestuia sub aspectul legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, Secretariatul Comisiei Centrale a constatat că nu conţine documente care să descrie imobilul, absolut necesare în vederea întocmirii raportului d evaluare, ca de altfel nici actele de identitate ale reclamanţilor, solicitându-se atât acestora cât şi A.V.A.S. şi SC C. SA Târgovişte, cu adresa nr. 35440/CC din 22 septembrie 2008, transmiterea lor.
În aceste condiţii, cum în absenţa acestor documente esenţiale pentru evaluarea construcţiei edificate de reclamanţi, Comisia pârâtă s-a aflat în imposibilitatea îndeplinirii atribuţiilor conferite de lege privind transmiterea dosarului către evaluator şi emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire, în conformitate cu dispoziţiile legale incidente, se impunea să se constate că acţiunea formulată este neîntemeiată, pretinsa vătămare într-un drept legitim nefiind consecinţa vreunei conduite culpabile sau abuzive a acesteia.
Neprocedând astfel, prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală, în sensul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se modificarea în parte a acesteia în sensul respingerii şi a primului capăt de cerere privind obligarea pârâtei-recurente la soluţionarea dosarului nr. 35440/CC/2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 1958 din 25 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge şi primul capăt de acţiune privind obligarea recurentei-pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la soluţionarea dosarului nr. 35440/CC/2007 privind pe reclamanţii D.M.M. şi G.M.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţe atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 459/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 519/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
