ICCJ. Decizia nr. 519/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 519/2009
Dosar nr. 6415/30/2007
Şedinţa publică din 3 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 177 din 22 iulie 2008 a respins ca rămasă fără obiect acţiunea formulată de reclamantul M.G.D., în contradictoriu cu pârâtele A.N.P.H. şi C.S.E.P.H.A. Bucureşti, având ca obiect solicitarea de anulare a Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 6217 din 23 iulie 2007 şi obligarea pârâtelor la încadrarea sa în grad de handicap grav.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin certificatul de handicap nr. 3837 din 17 mai 2007 reclamantul a fost încadrat în grad accentuat de handicap, încadrare menţinută şi prin Decizia nr. 6217 din 23 iulie 2007, de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva certificatului nr. 3837 din 17 mai 2007. Constatând însă că valabilitatea Deciziei nr. 6217 din 23 iulie 2007 este de numai 12 luni, termenul de revizuire fiind stabilit pentru luna mai 2008, în raport de data soluţionării acţiunii, instanţa de fond a respins ca rămasă fără obiect acţiunea de faţă, reţinând că soluţia se impune întrucât nu pot fi examinate decât actele producătoare de efecte juridice, cerinţă legală ce nu mai este îndeplinită de actul administrativ contestat ce şi-a pierdut valabilitatea la data de 17 mai 2008.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul M.G.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, recurentul-reclamant a susţinut că în mod nelegal s-a reţinut că acţiunea sa a rămas fără obiect în condiţiile în care au fost nesocotite efectele pe care atât certificatul nr. 3837 din 17 mai 2007 cât şi Decizia nr. 6217/2007 le-au produs, constând în înlăturarea pensiei sale de 217 lei ca şi a celei acordate însoţitorului său M.I., în sumă de 337 lei, fiind astfel lipsit de o importantă sumă de bani.
A mai arătat recurentul că nu îi poate fi lui imputată durata procesului, care a condus la expirarea validităţii actului atacat, mai cu seamă că în acest interval de timp a fost supus unor numeroase examinări medicale, referatele întocmite concluzionând chiar că necesită în continuare asistenţă specială şi supraveghere din partea altei persoane.
Recursul este fondat.
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată în raport de probele administrate, de prevederile legale incidente dar şi faţă de criticile recurentului-reclamant şi sub toate aspectele potrivit art. 3041 C. proc. civ., constată că este incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. (3) vizând necercetarea fondului cauzei, cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că admiţând recursul formulat, pentru considerentele în continuare arătate, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Recurentul-reclamant a sesizat instanţa de contencios administrativ la data de 12 septembrie 2007, cu solicitarea de anulare a deciziei de încadrare în grad de handicap, nr. 6217 din 23 iulie 2007, prin care s-a soluţionat contestaţia sa formulată la certificatul nr. 3837 din 17 mai 2007.
Prin respectivele acte administrative s-a stabilit că recurentul-reclamant, suferind de deficienţă funcţională accentuată, se încadrează în gradul de handicap accentuat, cu indicaţia însă de a se efectua şi o anchetă socială bazată pe capacitatea sa de autoservire şi pe necesitatea de îngrijire permanentă şi de-a fi întrunite formele de punere sub interdicţie.
Înalta Curte reţine că este nelegală soluţia instanţei de fond care, fără a mai cerceta fondul cauzei, constatând la data dezbaterilor în fond a cauzei că expirase termenul de valabilitate de 12 luni al actelor contestate, a respins ca rămasă fără obiect acţiunea de faţă.
Procedând în acest mod, instanţa de fond a omis, în sensul art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ. şi al art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, republicată, a contenciosului administrativ, faptul că, anterior expirării valabilităţii sale, actul administrativ atacat a produs efecte juridice, posibil generatoare de vătămări ale drepturilor sau intereselor legitime ale recurentului-reclamant.
Cercetarea legalităţii actului contestat raportat la data emiterii sau adoptării sale se impunea în cauză, cu atât mai mult cu cât prin noile încadrări dispuse faţă de reclamant s-a trecut de la gradul de handicap grav, cu plata unei persoane pentru îngrijire, ce-i fusese acordat în anul 2006 prin certificatul nr. 3131 din 19 aprilie 2006, la gradul de handicap accentuat, în anul 2007, cu consecinţa ridicării dreptului la însoţitor.
Date fiind şi diagnosticele complexe neurologie şi psihiatrice ale recurentului-reclamant (sechele encefalopatie infantilă cu tulburări funcţionale, tulburări severe de comportament, retard mintal şi comiţialitate cu crize frecvente) şi probele deja administrate în cauză, mai cu seamă raportul de nouă expertiză medico-legală, Înalta Curte constată, în raport şi de textele legale sus-arătate că sunt întemeiate criticile recurentului, în sensul că se impune examinarea pe fond a cererii reclamantului şi verificarea legalităţii actelor contestate în modalitatea arătată, rezultând deja cu evidenţă că actul a cărui valabilitate a expirat, a produs efecte juridice în perioada în care a fost în vigoare, iar aceste efecte nu au dispărut prin expirarea termenului prevăzut.
Celelalte critici formulate de recurentul-reclamant urmează a fi cercetate şi soluţionate de instanţa de fond, cu ocazia rejudecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.G.D. împotriva sentinţei civile nr. 177 din 22 iulie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 518/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 531/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
