ICCJ. Decizia nr. 4940/2009. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4940/2009
Dosar nr. 984/3/2009
Şedinţa de la 6 noiembrie 2009
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3458 din 10 decembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat, în favoarea Tribunalului Bucureşti, competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanţii A.Ş.E., A.G.A.A., A.V.D., A.P.L., B.I., B.F., B.Ş.C., B.F., B.M.B., B.I., B.V., C.I.C., C.A., C.E., C.C., C.G.C., C.I., C.N., C.V., C.E.S., C.H., D.B.A., D.T.L., D.C., D.C.A., D.M.B., D.A.L., D.P., D.S., D.L., D.D., D.M., D.R., D.M., D.S.A., D.C., E.D., E.M., E.M.V., E.E., F.C., G.I., G.P., G.I., G.I., G.A., G.A.S., H.N., I.C.L., I.M., I.P.O., I.C., I.G., I.C., I.A., I.I., J.C., J.M.M., L.D., L.C., L.N., M.D., M.F., M.I., M.A., M.I., M.I.V., M.S., E.L.A., M.M., M.M., M.C., M.M.C., N.M.F., N.P., N.I., N.L., N.D., N.P., N.M., O.M., P.I., P.C., P.I., P.S.D., P.I., P.G.M., P.V., P.A., P.M., P.N., P.A., R.R., R.C.A., S.M., S.I., S.G., S.V., S.C., Ş.S.A., Ş.F.C., T.S.N., T.I., T.S.I., T.M.S., U.V., U.N., V.N., V.G., V.I., V.M.C., V.C.A., V.S., V.G., V.I.A., V.C., Z.T.C., A.I., A.M.D., B.I., C.S., C.M., C.C., C.I., C.I., C.M.C., D.A.N., D.M., G.I., G.M., I.N., I.V., L.M., O.D.I., P.S.A., P.D.M., P.C.I., P.I., P.G., P.M., R.L.E., S.I.C., S.R.S., S.V., S.M., S.C.V., T.M.A., Ţ.M., U.C., U.A.A., în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A., D.G.P. a Municipiului Bucureşti, I.G.P.R. şi C.N.C.D., având ca obiect plata drepturilor salariale reprezentând norma de hrană „12 B", reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi împrejurarea că raportul juridic principal este stabilit între reclamanţi şi Secţiile regionale de Poliţie Transporturi Bucureşti arondate la D.G.P. a Municipiului Bucureşti, autoritate publică de nivel local, în cadrul căreia reclamanţii îşi desfăşoară activitatea, în calitate de funcţionari publici cu statut special.
La rândul său, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2189 din 12 iunie 2009, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi cu calitatea de instituţie centrală a Direcţiei Poliţiei Transporturi, parte competentă a I.G.P.R., autoritate publică chemată în judecată.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, tribunalul a înaintat dosarul pricinii la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanţa competentă să judece pricina, în raport cu obiectul acesteia şi cu dispoziţiile legale incidente.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că reclamanţii au solicitat, prin acţiunea introductivă, obligarea pârâţilor M.I.R.A., C.N.C.D., I.G.P.R. şi D.G.P. a Municipiului Bucureşti la plata unor drepturi salariale, arătând că au îndeplinit funcţii de poliţie în cadrul Secţiilor Regionale de Poliţie Transporturi în subordinea D.G.P. a Municipiului Bucureşti.
În vederea stabilirii competenţei materiale în soluţionarea cauzei, Înalta Curte constată că se impune analizarea raportului obligaţional dedus judecăţii, în sensul de a se vedea căreia dintre autorităţile pârâte, cu poziţii diferite în structura aparatului administrativ i-ar reveni obligaţia legală de plată a drepturilor pretinse de reclamanţi.
Cum, raporturile de serviciu ale reclamanţilor au fost, fără îndoială, stabilite în mod direct cu o structură din subordinea D.G.P. a Municipiului Bucureşti şi faţă de aspectul că această autoritate este organ administrativ descentralizat constituit la nivel local, cu capacitate administrativă proprie, având deci competenţa legală de a dispune cu privire la drepturile salariale cuvenite poliţiştilor aflaţi în raporturi de serviciu directe cu instituţia, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., care stabilesc competenţa tribunalului ca primă instanţă în materia contenciosului administrativ.
Fată de cele expuse, Înalta Curte concluzionează că, în prezenta cauză, competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a acesteia revine Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, şi va soluţiona conflictul negativ de competenţă, în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Sindicatul Poliţiştilor din România – Diamantul Bucureşti, A.Ş.E. şi alţii şi pârâţii M.A.I., I.G.P.R., C.N.C.D. şi D.G.P. a Municipiului Bucureşti în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4938/2009. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4941/2009. Contencios. Conflict de... → |
|---|
