ICCJ. Decizia nr. 5061/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5061/2009
Dosar nr. 228/2/2009
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauze.
1.Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A.S. a solicitat, în contradictoriu cu M.J.L.C., constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române, obligarea pârâtului, prin Direcţia cetăţenie - Comisia pentru Cetăţenie, să procedeze de îndată la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române, precum şi obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 1000 de lei.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a depus cerere de redobândire a cetăţeniei române în anul 2003, având număr de înregistrare 7933/RD/2003, cerere asupra căreia a revenit ulterior cu cereri de urgentare a analizării în luna iulie a anului 2008, iar apoi în luna noiembrie a aceluiaşi an.
A mai precizat reclamantul că la toate demersurile sale a primit răspuns în sensul că dosarul se află în lucru, cu toate că intervalul de timp trecut de la momentul formulării cererii, de mai bine de 5 ani, depăşeşte cu mult un termen rezonabil.
3. Apărările invocate prin întâmpinare de pârâtul M.J.L.C.
Prin întâmpinarea depusă la termenul de judecată din 23 martie 2009, pârâtul M.J.L.C. a solicitat respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect, având în vedere faptul că la data de 26 ianuarie 2009 cererea reclamantului a fost examinată şi avizată pozitiv.
4. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 1260 din 25 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte acţiunea formulată de A.S., dispunându-se obligarea pârâtului să achite reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de daune morale.
Totodată, prima instanţă a respins ca rămase fără obiect capetele de cerere privind constatarea refuzului nejustificat şi obligarea pârâtului la analizarea cererii de redobândire a cetăţeniei formulată de reclamant.
5. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond.
Instanţa a reţinut că cererea reclamantului a fost examinată şi avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie în şedinţa din data de 26 ianuarie 2009, urmând a se emite şi publica în M. Of. ordinul ministrului justiţiei în acest sens.
Totodată, prima instanţă a considerat că prin nesoluţionarea cererii într-un termen rezonabil, reclamantul a fost prejudiciat, avându-se în vedere perioada de incertitudine de aproape 6 ani de zile de la data formulării cererii, precum şi conştientizarea de către reclamant a faptului că îi este refuzat practic, pe tot acest interval, beneficiul pe care îl aduce redobândirea cetăţeniei române.
6. Recursul formulat de pârâtul M.J.L.C.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul consideră că soluţia de acordare a daunelor morale este greşită, deoarece nu se poate vorbi de un refuz sau de o tergiversare în soluţionarea cererii reclamantului care i-ar fi cauzat un prejudiciu moral, având în vedere existenţa unui număr extrem de mare de cereri pentru dobândirea/ redobândirea cetăţeniei române înregistrate, precum şi procedura existentă înainte de modificarea Legii nr. 21/1991 prin OUG nr. 87 din 5 septembrie 2007.
Instanţa europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal nu angajează responsabilitatea internaţională a statelor contractante, dacă acestea adoptă cu promptitudine măsuri de natură să remedieze o asemenea situaţie.
Modificarea Legii nr. 21/1991 prin OUG nr. 87 din 5 septembrie 2007 este de natură a absolvi autoritatea română competentă de reţinerea culpei pentru întârzierea în soluţionarea cererii reclamantului.
7. Întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant A.S.
Intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Cererea de redobândire a cetăţeniei române a fost depusă în anul 2003, iar avizul Comisiei pentru cetăţenie a fost acordat în şedinţa din data de 26 ianuarie 2009.
Durata foarte mare de rezolvare a cererii a dus, în opinia intimatului, la încălcarea prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 141 din Legea nr. 21/1991, art. 21 din Constituţia României şi art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
2. Curtea de apel a reţinut în mod corect că, prin nesoluţionarea cererii reclamantului într-un termen rezonabil, acesta a fost prejudiciat, fiindu-i refuzat beneficiul pe care îl aduce redobândirea cetăţeniei române.
3. Intimatul-reclamant a formulat cererea în anul 2003, iar Legea nr. 21/1991 a suferit modificări în luna septembrie 2007.
Nici modificările aduse prin OUG nr. 87/2007 nu au influenţat soluţionarea cererii, deoarece intimatul a primit un răspuns la cererile formulate în 28 iulie 2008 şi 12 noiembrie 2008.
Avizul Comisiei pentru Cetăţenie a fost acordat la 26 ianuarie 2009.
4. Aşadar, deşi Legea nr. 21/1991 s-a modificat în septembrie 2007, cererea reclamantului a fost rezolvată în luna ianuarie 2009, după 1 an şi 4 luni.
Nu se poate vorbi astfel de o supraîncărcare „temporară", ci de o supraîncărcare care a durat, în privinţa cererii reclamantului, aproape 6 ani.
5. Autoritatea recurentă nu poate fi absolvită de culpă în ceea ce priveşte proasta organizare a serviciului, deoarece se cunoştea situaţia, chiar anterior anului 2003, data depunerii cererii de faţă.
Măsurile de remediere a situaţiei nu au fost adoptate cu promptitudine astfel cum susţine recurentul, de unde rezultă că într-un atare caz, plata daunelor morale îi incumbă.
6. Recurentul a încălcat toate termenele prevăzute în Legea nr. 21/1991 şi în Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei cu privire la rezolvarea cererii într-un termen rezonabil (art. 141 din Legea nr. 21/1991, art. 10 Convenţie).
7. Se reţine şi că cererea a fost soluţionată abia după introducerea acţiunii în instanţă, ceea ce reprezintă încă un argument în netemeinicia motivelor de recurs invocate.
8. Faţă de cele arătate, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.J.L.C. împotriva sentinţei civile nr. 1260 din 25 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5052/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5142/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
