ICCJ. Decizia nr. 50/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 50/2009
Dosar nr. 2397/1/40/2007
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 88 din 7 iulie 2008 Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată cererea reclamantului Z.N., formulată în contradictoriu cu M.I.R.A., prin care solicita acordarea drepturilor cuvenite în baza Legii nr. 44/1994, respectiv recalcularea rentei lunare ce i se cuvine în calitate de veteran de război, potrivit art. 141 din lege.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul primeşte potrivit cuponului de pensie suma de 146 lei, care, conform adresei Casei de Pensii a M.I.R.A., reprezintă 50% din solda de grad în vigoare în M.A.N., fiind deci calculată cu respectarea art. 141 din Legea nr. 44/1994.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul Z.N. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurentul a susţinut că instanţa de fond a ignorat faptul că art. 14 din Legea nr. 44/1994 a fost completat cu art. 141, care îi conferă drepturi suplimentare.
Recurentul mai arată că M.A.I. în mod nejustificat, de la intrarea în vigoare OUG nr. 12/2004 şi a Legii nr. 210/2004 nu a recalculat renta pentru veteranii de război, pe baza soldei de grad şi de funcţie aşa cum se precizează în legislaţia menţionată, încălcând aceste dispoziţii în mod nejustificat.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Recurentul - reclamant este veteran de război decorat cu Medalia „Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941 - 1945".
Potrivit art. 14 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, în forma în vigoare la data formulării acţiunii, veteranii de război cărora le-a fost conferită medalia arătată „beneficiază de rentă lunară echivalentă cu 25% din solda de grad a unui sublocotenent".
Demersul judiciar al recurentului – reclamant a fost generat de interpretarea greşită pe care a dat-o dispoziţiilor cuprinse în art. 141 din Legea nr. 44/1999, text introdus prin articolul unic al OUG nr. 12/2004 aprobată prin Legea nr. 210/2004, care are următorul cuprins:
„Începând cu luna martie 2000, renta lunară prevăzută la art. 13 şi 14 se calculează, după caz, în funcţie de nivelul soldei de grad şi al soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, stabilite conform legii".
Teza recurentului privind recalcularea rentei prin adiţionarea soldei de grad cu solda de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării nu are suport. Din textul de lege citat rezultă cu evidenţă intenţia legiuitorului de a institui o bază de calcul unică şi anume solda - după caz, de grad şi/sau de funcţie – a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, în condiţiile păstrării modului de calcul instituit prin dispoziţiile art. 13 şi art. 14 din aceeaşi lege.
Calculul rentei lunare cuvenite veteranilor de război prin raportare la solda de grad şi solda de funcţie, cumulate, ale unui sublocotenent din Ministerul Apărării se realizează numai în ipoteza reglementată de art. 13 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 44/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi anume numai în cazul veteranilor de război decoraţi cu ordinul M.V. pentru faptele de arme săvârşite pe câmpul de luptă.
Că intenţia legiuitorului a fost aceea de a aplica un tratament egal tuturor veteranilor de război, indiferent de sistemul militar din care provin, prin introducerea unui element de referinţă unic pentru determinarea rentelor la care se referă art. 13 şi art. 14 din lege, rezultă nu numai din expunerea de motive a OUG nr. 12/2004 (care a introdus art. 141, precitat) dar şi din evoluţia ulterioară a reglementării examinate.
Astfel, prin Legea nr. 303/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 44/1994, publicată în M. Of., Partea I nr. 785 din 20 noiembrie 2007 deşi s-a modificat procentul de care beneficia recurentul – reclamant prevăzut de art. 14 din Legea nr. 44/1994, de 25%, majorându-l la 50%, s-a menţinut aceeaşi bază de raportare, adică „solda de grad a unui sublocotenent".
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că soluţia adoptată de curtea de apel este legală, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Z.N., împotriva sentinţei civile nr. 88 din 7 iulie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 52/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
