ICCJ. Decizia nr. 54/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 54/2009
Dosar nr. 2273/2/2008
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1806 din 11 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea reclamantei I.A.A. având ca obiect anularea ordinului nr. 117 din 5 martie 2008 emis de pârâta A.N.O.F.M., a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile băneşti reprezentând stimulente aferente lunii februarie 2008 şi cheltuielile de judecată, luând act de renunţarea reclamantei la cererea de suspendare.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că pârâta, prin Ordinul nr. 117 din 5 martie 2008, a sancţionat disciplinar reclamanta cu „mustrare scrisă", având în vedere faptul că prin articolul „L.I. vrea cu orice preţ să o demită din funcţie pe soţia contracandidatului său la Primărie" a adus atingere imaginii instituţiei şi conducerii acesteia.
Instanţa de fond a mai constatat că sancţiunea disciplinară a fost aplicată fără ca funcţionarul public să fie audiat astfel cum prevăd dispoziţiile art. 73 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
Împotriva acestei hotărâri pârâta A.N.O.F.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta critică hotărârea pentru greşita motivare că, în situaţia sancţionării disciplinare a intimatei-reclamante au fost încălcate prevederile referitoare la audierea funcţionarului public cu privire la abaterea disciplinară care i se impută.
În acest sens, recurenta-pârâtă a arătat că în situaţia de excepţie instituită prin prevederile art. 78 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, în care sancţiunea disciplinară prevăzută de art. 77 alin. (3) lit. a) se poate aplica direct de persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică, prevederile tezelor invocate nu pot fi aplicabile, cercetarea prealabila administrativa şi audierea funcţionarului public căruia i se impută săvârşirea unei abateri disciplinare şi consemnarea în scris a acesteia constituind atribuţii exclusive ale comisiei de disciplină, potrivit HG nr. 1344/2007.
Astfel, respectarea prevederilor art. 78 alin. (3) din aceeaşi lege impune necesitatea asigurării posibilităţii funcţionarului public de a efectua toate precizările pe care le consideră relevante în clarificarea situaţiei precum şi de a-şi exprima toate apărările de care înţelege să se prevaleze cu privire la faptele sale susceptibile de a constitui abateri disciplinare, prin întocmirea şi semnarea declaraţiei prevăzute la teza a 3-a a textului de lege menţionat.
În cauză, înaintea aplicării de către preşedintele A.N.O.F.M. a sancţiunii disciplinare menţionate, prin adresa A.N.O.F.M. nr. 477 din 26 februarie 2008, s-a solicitat intimatei-reclamante să procedeze la întocmirea unei declaraţii scrise, prin care să precizeze dacă afirmaţiile cuprinse în articolul "L.I. vrea cu orice preţ să o demită din funcţie pe soţia contracandidatului său la Primărie" apărut la data de 23 februarie 2008, în publicaţia "Jurnalul Giurgiuvean" din 23 - 29 februarie 2008, aparţin intimatei - reclamante, împrejurările în care acestea au fost efectuate precum şi orice alte precizări pe care le consideră relevante, iar intimata-reclamanta a dat curs solicitării formulate prin adresa menţionată, întocmind şi semnând declaraţia transmisă prin adresa A.J.O.F.M. Giurgiu nr. 2090 din 27 februarie 2008, înregistrata la A.N.O.F.M. sub nr. 498 din 27 februarie 2008.
conducătorul A.N.O.F.M. a procedat în temeiul prevederilor art. 23 alin. (3) din HG nr. 1344/2007, sesizând comisia de disciplină constituită în cadrul instituţiei pentru a verifica, potrivit competenţelor stabilite în mod expres prin textul de lege invocat, dacă respectiva sancţiune a fost aplicată cu respectarea prevederilor art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată şi că în urma verificării efectuate aceasta a constatat, prin raportul din 02 aprilie2008, că în situaţia intimatei-reclamante, sancţiunea disciplinară cu mustrare scrisă, prevăzută de art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, republicată, a fost aplicată cu respectarea prevederilor art. 78 alin. (3) din aceeaşi lege, respectiv după ce intimatei-reclamante i s-a asigurat posibilitatea de a efectua toate precizările pe care le considera relevante în clarificarea situaţiei precum şi de a-şi exprima toate apărările de care înţelege să se prevaleze cu privire la faptele sale susceptibile de a constitui abateri disciplinare.
În privinţa stimulentelor individuale solicitate de intimata-reclamanta, acestea se acordă persoanelor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Metodologia privind acordarea de stimulente pentru personalul din cadrul A.N.O.F.M., aprobată prin Ordinul ministrului muncii, familiei si egalităţii de şanse nr. 546/2007 şi învederăm că respectivele stimulente nu constituie un drept salarial cuvenit neavând nici caracter cert şi nici caracter de stabilitate, reprezentând doar un premiu ce se acordă în considerarea performanţelor profesionale individuale înregistrate de unele persoane ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul instituţiei şi în vederea stimulării acestora de a obţine aceleaşi performanţe şi în activităţile viitoare.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate şi cu prevederile art. 3041 C. proc. civ. sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Prin ordinul preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 117 din 5 martie 2008, intimata-reclamantă, deţinând funcţia publică de conducere de director executiv al A.J.O.F.M. Giurgiu a fost sancţionată disciplinar cu mustrare scrisă, sancţiune prevăzută de art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, pentru săvârşirea unei fapte care constituie abatere disciplinară în sensul prevăzut de art. 77 alin. (2) lit. g) din lege.
S-a reţinut încălcarea de către reclamanta-intimată a prevederilor art. 7 din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici republicată, precum şi ale art. 43 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată.
Ordinul de sancţionare disciplinară a fost contestat de funcţionarul public care a invocat încălcarea prevederilor art. 73 alin. (3) din Legea privind Statutul funcţionarilor publici, aplicându-se sancţiunea fără a fi audiată în condiţiile textului legal mai sus invocat, ceea ce atrage nulitatea acestui ordin.
Prima instanţă în mod corect a constatat că actul emis de pârât este nelegal, fiind emis cu încălcarea prevederilor privind audierea funcţionarului public privitor la abaterea disciplinară care i se impută.
Astfel, potrivit art. 78 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 77 alin. (3) lit. a) se poate aplica direct de către persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică.
În baza dispoziţiilor alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. b) - e) se aplică de persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică, la propunerea comisiei de disciplină.
Procedura cercetării prealabile administrative, care impune audierea funcţionarului public căruia i se impută săvârşirea unei abateri disciplinare, este obligatorie, potrivit art. 30 alin. (1) din HG nr. 1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, pentru aplicarea sancţiunilor disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. b) - e) din Legea nr. 188/1999, republicată.
În acest sens sunt şi prevederile art. 78 alin. (3) teza 1 şi teza a 2-a din aceeaşi lege.
Declaraţia scrisă a reclamantei - intimate ca răspuns la adresa pârâtei-recurente nr. 477 din 26 februarie 2008 nu poate avea caracterul unei audieri a funcţionarului public în condiţiile art. 78 alin. (3) din lege.
Sancţiunea disciplinară prevăzută de art. 77 alin. (3) lit. a) din lege se poate aplica direct de persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică, însă şi în acest caz, după cercetarea prealabilă a faptei săvârşite şi după audierea funcţionarului public.
Cum declaraţia scrisă dată de funcţionarul public sancţionat disciplinar nu e dată în cadrul cercetării disciplinare a faptei imputată reclamantei-intimate, în mod corect prima instanţă a constatat că actul administrativ atacat este nelegal şi a dispus anularea acestuia.
Critica ce vizează acordarea stimulentelor individuale nu poate fi reţinută având în vedere adresa din 26 septembrie 2008 emisă de recurentă potrivit căreia reclamanta - intimată, director executiv, a fost sancţionată disciplinar şi în consecinţă nu va beneficia de stimulent pe luna februarie 2008.
Conform prevederilor art. 9 din Metodologia privind acordarea de stimulente pentru personalul din cadrul A.N.O.F.M., aprobată prin Ordinul M.M.F.E.Ş. nr. 546/2007 „salariaţii care au fost sancţionaţi, pentru perioada pentru care s-a dispus sancţionarea, sau care au plecat în afara A.N.O.F.M. şi structurile acesteia, nu primesc stimulente".
Cum actul administrativ în baza căreia s-a aplicat sancţiunea disciplinară a fost anulat şi în raport de prevederile art. 9 din Metodologia invocată nu mai există nici un temei pentru refuzul acordării stimulentelor individuale solicitate.
Pentru aceleaşi motive nu pot fi primite susţinerile generice ale recurentei că aceste stimulente s-ar acorda ca un premiu în considerarea performanţelor profesionale individuale înregistrate în cadrul instituţiei, în condiţiile în care reclamantei - intimate nu i s-au acordat stimulentele pe alte considerente, respectiv sancţionarea sa disciplinară.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte a respins recursul ca nefondat în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.O.F.M., împotriva sentinţei civile nr. 1806 din 11 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 52/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 55/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
