ICCJ. Decizia nr. 5011/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5011/2009
Dosar nr. 6026/1/2009
Şedinţa publică de Ia 11 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, P.V.R., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj a solicitat recunoaşterea gradului profesional şi stabilirea drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii a arătat că a obţinut prin examen gradul I profesional, conform dispoziţiilor din Legea nr. 92/1992 în vigoare la data obţinerii gradului arătat, iar noua reglementare, respectiv Legea nr. 303/ 2004, nu a abrogat niciodată drepturile profesionale şi salariale anterior dobândite.
Au precizat că Legea nr. 303/2004 a identificat gradul profesional cu gradul Parchetului la care funcţionau procurorii, dispoziţii care nu erau prevăzute în legea anterioară.
Prin Hotărârea nr. 1096 din 25 iunie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererile formulate de un număr de 14 procurori de stabilire a nivelului funcţiilor de execuţie în cadrul ierarhiei acestor funcţii corespunzător gradului profesional I dobândit prin examen în condiţiile prevăzute de Legea nr. 52/1991 şi Legea nr. 92/1992, printre aceştia fiind şi recurenţii de faţă.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că, în soluţionarea unor cereri similare de recunoaştere a gradului profesional, prin Hotărârea nr. 654 din 20 octombrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a statuat că „noţiunea de avansare în grade sau trepte profesionale produce efecte asupra nivelului de salarizare al procurorilor şi judecătorilor care, în funcţie de vechime pot trece, progresiv, de la gradul V până la gradul I şi nu asupra nivelului instanţei sau parchetului ierarhic superior la care pot funcţiona judecătorii sau procurorii care au dobândit un anumit grad profesional. Cu alte cuvinte, dobândirea gradului profesional I nu atrage dreptul de a funcţiona la o instanţă sau parchet ierarhic superior, ci doar creşterea cuantumului salariului de bază".
Împotriva acestei hotărâri, P.V.R. a declarat recurs prin care, raportându-se în mod generic la prevederile art. 304 C. proc. civ., a susţinut că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, solicitând să li se recunoască gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, a argumentat recurenta, în baza dispoziţiilor Legii nr. 92/ 1992, a dobândit prin examen gradul I profesional care, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004 trebuie echivalat cu gradul de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aşa cum rezultă din principiul consacrat prin dispoziţiile art. 63 ale acestei legi, republicată.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că recurenta P.V.R. deţine funcţia de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, iar în condiţiile Legii nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească dobândise gradul I prevăzut la Anexa nr. 3 - Salarii de bază pentru funcţiile de execuţie.
Prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, magistratul ceruse, cu alte cuvinte, ca gradul 1 prevăzut la Anexa nr. 3 a Legii nr. 92/1992, să fie echivalat cu gradul corespunzător funcţiei de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În cererea de recurs de faţă, recurenta a invocat, ca temei al solicitării ei, „principiul fundamental al recunoaşterii gradului profesional dobândit,... consacrat explicit prin dispoziţiile art. 63 din Legea nr. 303/2004, republicată", dispoziţii care se referă, însă, la suspendarea din funcţia de judecător şi procuror.
Potrivit spiritului Legii nr. 92/1992, aşa cum a fost modificată şi completată prin OUG nr. 179/1999, magistraţii, judecătorii sau procurorii, au avut gradul profesional corespunzător instanţei sau parchetului la care funcţionau.
Potrivit art. 66 alin. (4) din Legea nr. 92/1992, introdus prin OUG nr. 179/1999, promovarea în funcţii superioare de execuţie se face prin examen, iar potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, promovarea judecătorilor şi procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante.
Astfel fiind, potrivit principiilor care rezultă din reglementările citate mai sus, rezultă că cererea de echivalare formulată de d-na P.V.R. este lipsită de temei legal, Hotărârea nr. 1096/2009 a Consiliului Superior al Magistraturii recurată în cauza de faţă, fiind temeinică şi legală, ceea ce va impune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.V.R. împotriva Hotărârii nr. 1096 din 25 iunie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5010/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5012/2009. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
