ICCJ. Decizia nr. 531/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 531/2009
Dosar nr. 353/42/2008
Şedinţa publică din 3 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 144 din 6 iunie 2008 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta E.M. CMM, formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative - Inspectoratul General al Poliţiei Române (M.I.R.A. – I.G.P.R.), având ca obiect anularea deciziei emise de această autoritate, de respingere a cererii reclamantei de reînnoire a licenţei de funcţionare nr. 452/P din 12 aprilie 2005, comunicată prin adresa nr. 60704/S3NG din 28 martie 2008 şi obligarea pârâtei la îndeplinirea acestei operaţiuni.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta, societate cooperatistă, a fost autorizată, conform licenţei de funcţionare nr. 452/P din 12 aprilie 2005, să efectueze activităţi de pază a obiectivelor, bunurilor şi valorilor ca şi activităţi de consultanţă, fiind reorganizată conform Legii nr. 1/2005, privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei.
Pârâtul a respins solicitarea reclamantei de reînnoire a licenţei de funcţionare, motivat de împrejurarea că societatea este organizată ca societate cooperatistă, forma sa de organizare nefiind corespunzătoare prevederilor art. 20 din Legea nr. 333/2003, potrivit cu care societăţile specializate de pază şi protecţie sunt societăţi comerciale private care se constituie şi funcţionează potrivit legislaţiei comerciale, respectiv potrivit Legii nr. 31/1990.
Instanţa de fond, reţinând că reclamanta nu îndeplineşte condiţia expresă prevăzută de Legea nr. 333/2003, în sensul de-a fi organizată ca societate comercială, a considerat că respingerea de către pârât a cererii de reînnoire a licenţei de funcţionare este legală, apreciind totodată că existenţa aceleiaşi forme de organizare şi la data emiterii licenţei de funcţionare nu este de natură a determina reînnoirea acesteia prin încălcarea repetată a dispoziţiilor legale aplicabile.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta E.M. CMM, arătând că instanţa de fond în mod greşit a respins acţiunea sa.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond a omis faptul că organizarea sa, ca societate cooperatistă, era existentă şi la data emiterii licenţei iniţiale, Legea nr. 1/2005 intrând în vigoare ulterior şi neavând decât rolul reorganizării activităţii şi nicidecum a schimbării formei de organizare.
S-a mai arătat că în ciuda faptului că societatea este organizată ca societate cooperatistă, relaţiile existente între aceasta şi terţele persoane sunt pur şi simplu relaţii comerciale, mai cu seamă că şi societăţile cooperatiste se înscriu în Registrul Comerţului.
Intimatul-pârât I.G.P.R. a formulat întâmpinare la recursul reclamantei-recurente, arătând că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică în condiţiile în care s-a reţinut că societatea recurentă nu îndeplineşte cumulativ toate condiţiile prevăzute de Legea nr. 333/2003, privind paza obiectivelor bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv au fost încălcate prevederile art. 20 alin. (1) ce impun ca astfel de societăţi să fie societăţi comerciale private care se constituie şi funcţionează potrivit legislaţiei comerciale.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată prin prisma prevederilor legale incidente şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ. şi raportat la criticile recurentei, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reţine că nu subzistă motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în considerarea celor în continuare arătate.
Prin actul administrativ contestat, emis de intimatul M.I.R.A. - I.G.P.R., respectiv adresa nr. 60704/53/VG din 28 martie 2008, s-a comunicat recurentei-reclamante refuzul de reînnoire a licenţei sale de funcţionare, motivat de împrejurarea că forma sa de organizare, de tip cooperatist, nu se încadrează în prevederile art. 20 din Legea nr. 333/2003.
În acord cu cele reţinute şi de instanţa de fond, Înalta Curte constată că în mod justificat s-a apreciat că refuzul autorităţii pârâte de a proceda la reînnoirea licenţei de funcţionare a societăţii reclamante, nr. 452/P, emisă la 12 aprilie 2005, cu valabilitate pentru o durată de 3 ani este legal şi emis în conformitate cu prevederile legale aplicabile, fără exces de putere.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, cu modificările ulterioare, societăţile specializate de pază şi protecţie sunt societăţi comerciale private care se constituie şi funcţionează potrivit legislaţiei comerciale, în baza licenţei eliberate de I.G.P.R., ce poate fi reînnoită la fiecare 3 ani.
Societatea recurentă nu este constituită şi nu funcţionează ca societate comercială privată, fiind reorganizată, astfel cum de altfel necontestat s-a şi reţinut, ca societate cooperatistă, în temeiul Legii privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, nr. 1/2005. Împrejurarea că aceasta era forma de organizare a societăţii recurente şi la data emiterii licenţei iniţiale, astfel cum s-a susţinut prin motivele de recurs, nu este de natură a înlătura legalitatea măsurii contestate în cauză, căci nu se poate acredita ideea că un act, emis iniţial cu eventuala nesocotire a prevederilor legale, trebuie menţinut, prin perpetuarea unor ilegalităţi.
Reţinând aşadar că refuzul autorităţii intimate de reînnoire a unei autorizaţii de funcţionare este pe deplin justificat întrucât corect s-a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele legale pentru emiterea actului solicitat, raportat la prevederile aplicabile, respectiv art. 20 din Legea nr. 333/2003, Înalta Curte, constatând netemeinicia criticilor recurentei, în temeiul art. 712 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de E.M. CMM, împotriva sentinţei nr. 144 din 6 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 519/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 534/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
