ICCJ. Decizia nr. 544/2009. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 544/2009
Dosar nr. 4025/2/2007
Şedinţa publică din 3 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 iunie 2007 reclamanta SSIF R.C.I. SA (R.C.I.) a chemat în judecată Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), solicitând în principal, anularea Deciziei nr. 84 din 25 ianuarie 2007 emisă în soluţionarea plângerii prealabile formulate împotriva Atestatului C.N.V.M. nr. 9 din 11 ianuarie 2007, admiterea pe fond a plângerii şi pe cale de consecinţă anularea art. 1 în partea privitoare la constatarea nerespectării condiţiilor din prospectul de ofertă A.R.I. SA, anularea Deciziei nr. 411 din 22 martie 2007 emisă de C.N.V.M. în soluţionarea plângerii prealabile formulate împotriva Ordonanţei C.N.V.M. nr. 52 din 25 ianuarie 2007, admiterea pe fond a plângerii şi pe cale de consecinţă, anularea acestei ordonanţe, întoarcerea executării în sensul obligării pârâtei la restituirea sumei de 15.000 ron achitată cu titlu de amendă.
În subsidiar, în ipoteza în care s-ar aprecia că a săvârşit vreo infracţiune, reclamanta solicita stabilirea amenzii în limitele minime prevăzute de lege.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că, prin Atestatul nr. 9 din 10 ianuarie 2007 C.N.V.M. a constatat că un număr de 16 societăţi de servicii de investiţii financiare, printre care şi recurenta reclamantă au preluat şi introdus în secţiunea dedicată ofertelor publice, formulare de subscriere de acţiuni emise de A.R.I. SA Bucureşti, cu nerespectarea prevederilor prospectului de ofertă, în ce priveşte plata integrală a contravalorii acţiunilor subscrise, la momentul subscrierii.
Prin Ordonanţa nr. 52 din 25 ianuarie 2007 C.N.V.M. a reţinut în sarcina R.C.I. contravenţia constând în nerespectarea condiţiilor stabilite prin prospectul de ofertă publică primară iniţială, de vânzare acţiuni emise de SC A.R.I. SA, respectiv de a fi introdus în piaţa ofertelor publice, P.O.F., un ordin de cumpărare, pentru acţiuni A.R.I. SA cu nerespectarea cerinţei privind existenţa plăţii integrale a contravalorii acţiunilor subscrise.
Pentru acest motiv, R.C.I. a fost sancţionată cu o amendă de 15.000 lei.
Susţine reclamanta că potrivit aceluiaşi prospect, pentru investitorii care utilizau serviciile unei bănci custode, cum este în cazul său, condiţia existenţei plăţii la momentul subscrierii nu se aplica.
În final reclamanta arată că fapta reţinută în sarcina sa nu este calificată drept contravenţie de nici unul din actele normative incidente în materie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 566 din 20 februarie 2008 a admis în parte acţiunea reclamantei şi a anulat Ordonanţa C.N.V.M. nr. 52/2007, respingând restul capetelor de cerere.
Instanţa a reţinut că fapta stabilită în sarcina reclamantei nu constituie contravenţie. Cu privire la respingerea cererii de întoarcere a executării, instanţa arată că aceasta se datorează faptului că reclamanta nu a făcut dovada plăţii efective.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta cât şi pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.
În recursul său reclamanta SSIF R.C.I. SA, susţine că fapta reţinută în sarcina sa nu exista, întrucât potrivit prospectului, pentru investitorii care utilizau serviciile unei bănci custode, cum este cazul său, condiţia existenţei plăţii la momentul subscrierii nu se aplica.
Cu privire la capătul de cerere referitor la întoarcerea executării prin obligarea pârâtei la restituirea sumei de 15.000 ron plătită cu titlu de amendă, recurenta susţine că, în mod greşit instanţa de fond a respins acest capăt de cerere motivând că la dosarul cauzei nu s-a depus dovada achitării amenzii.
Recursul declarat de reclamantă este fondat.
Ordonanţa C.N.V.M. nr. 52 din 25 ianuarie 2007 se referă la introducerea în piaţa ofertelor publice (P.O.F.) a unui ordin de cumpărare pentru acţiuni emise de A.R.I. SA, cu nerespectarea prevederilor prospectului de ofertă publică iniţială, de vânzarea de acţiuni emise de Alumil, respectiv cerinţa privind existenţa plăţii integrale la momentul subscrierii.
Potrivit condiţiilor stabilite prin prospect necesitatea plăţii contravalorii acţiunilor concomitent cu subscrierea acţiunilor în cadrul oferta nu a avut în vedere situaţia investitorilor care utilizează agent custode, cum a fost cazul clientului I.A.V.
Pentru această categorie, prospectul prevede necesitatea existenţei declaraţiei agentului custode că îşi asumă obligaţia decontării la un moment ulterior lansării ordinului de cumpărare, a contravalorii acţiunilor subscrise de investitor.
În contractul de custodie dintre I.B. şi I.A.V. încheiat la 18 august 1997 la pct. 7 şi 9 se arată că: „Banca custode decontează toate tranzacţiile efectuate de client, chiar dacă acestea implică creditarea de către custode a contului clientului".
La data de 18 decembrie 2006, când recurenta reclamantă a preluat formularul de subscriere şi la data introducerii ordinului de cumpărare în sistemul de tranzacţionare al B.V.B., decontarea acţiunilor subscrise de I.A.V. era asumată de custodele I.B. după cum custodele menţionează expres prin adresa transmisă C.N.V.M. sub nr. 1915 din 19 ianuarie 2007.
Aşadar, contractul de custodie garantează emitentului faptul că acţiunile sale vor fi plătite de către investitor.
Cu privire la calificarea faptei ca fiind contravenţie şi a sancţiunii amenzii aplicate de C.N.V.M. prin Ordonanţa nr. 52/2007, această sancţiune poate fi aplicată numai în situaţia în care au fost săvârşite fapte calificate prin lege drept contravenţie.
În art. 1 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor este definită noţiunea de contravenţie ca fiind fapta stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă sau prin hotărâre de guvern şi săvârşită ca vinovăţie.
Chiar dacă, prin art. 250 din Legea nr. 297/2004 se instituie regula potrivit căreia derogă de la prevederile OG nr. 2/2001 în ceea ce priveşte procedura de stabilire a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor este fără putinţă de tăgadă că Legea nr. 297/2004 nu redefineşte principiile răspunderii contravenţionale.
Nerespectarea prevederilor prospectului de ofertă deşi nici o astfel de faptă nu poate fi reţinută în sarcina R.C.I., întrucât a respectat prevederile prospectului nu este calificată ca fiind contravenţie de Legea nr. 297/2004.
Ordonanţa C.N.V.M. nr. 52/2007 indică, în mod eronat, drept temei legal art. 271 şi art. 272 lit. c), art. 273 alin. (1), lit. b) şi art. 276 lit. a) din Legea nr. 297/2004, întrucât aceste texte nu au nici o legătură cu situaţia de fapt analizată de C.N.V.M.
Aceasta, întrucât atât Legea nr. 297/2004, cât şi Regulamentul C.N.V.M. nr. 15/2005 conţin numeroase reguli prudenţiale şi de conduită, însă nici una dintre acestea nu se referă la obligaţia preexistenţei unei declaraţii a agentului custode privind asumarea decontării/dovezii a plăţii integrale.
Întrucât Ordonanţa C.N.V.M. nr. 52/2007 nu are temei legal, în mod corect a fost anulată de instanţa de fond.
Cu privire însă la capătul de cerere privind întoarcerea executării în sensul obligării pârâtei la restituirea sumei de 15.000 lei achitată cu titlu de amendă, în mod greşit acesta a fost respins de instanţa de fond.
La dosar a fost depus ordinul de plată nr. 285 din 27 aprilie 2007 prin care s-a făcut dovada achitării amenzii.
Aşa fiind, se va admite recursul declarat de reclamantă, se va modifica sentinţa atacată în sensul de a se dispune restituirea către aceasta a sumei stabilită cu titlu de amendă prin ordonanţa anulată.
Pe cale de consecinţă şi pentru motivele expuse pe larg mai sus, recursul declarat de C.N.V.M. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SSIF R.C.I. SA împotriva sentinţei civile nr. 566 din 20 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că dispune restituirea către reclamantă a sumei de 15.000 lei stabilită prin Ordonanţa C.N.V.M. nr. 52/2007.
Respinge recursul declarat de C.N.V.M. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 535/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 552/2009. Contencios → |
|---|
