ICCJ. Decizia nr. 5315/2009. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5315/2009
Dosar nr. 2561/36/2008
Şedinţa de la 24 noiembrie 2009
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa sub nr. 2561/36/ 2008 reclamanţii B.M., D.D., P.V., R.G. şi B.V.S. au chemat în judecată pârâţii D.N.A., Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, I.P.J. Constanţa, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative pentru obligarea lor la plata drepturilor salariale reprezentate de sporul de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizaţia brută lunară cu data de 15 decembrie 2005 respectiv noiembrie 2006 şi până în prezent şi, lunar în continuare actualizat în funcţie de rata inflaţiei, cu efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În fapt s-a arătat că reclamanţii au calitate de ofiţeri de poliţie judiciară respectiv specialişti în domeniul economic desfăşurând activităţi în cadrul D.N.A. – Serviciul Teritorial Constanţa.
Având în vedere că potrivit O.U.G. nr. 27/2006 şi O.U.G. nr. 43/2002, reclamanţii sunt asimilaţi din punct de vedere al salarizării magistraţilor, prin raportare la decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au solicitat admiterea acţiunii.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice şi a formulat şi întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
Şi D.N.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii şi cerere de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor.
M.A.I. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia calităţii procesual pasive.
I.P.J. Constanţa prin întâmpinare a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive faţă de reclamanta B.M.
Ministerul Economiei şi Finanţelor a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive la cererea de chemare în garanţie.
Curtea de Apel Constanţa prin sentinţa civilă nr. 116/CA din 12 martie 2009 a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei, excepţie invocată din oficiu şi a declinat cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ unde dosarul a fost înregistrat la 27 aprilie 2009.
La rândul său, Tribunalul Constanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, reţinând că având în vedere calitatea reclamanţilor şi dispoziţiile Legii nr. 360/2002 şi Legii nr. 188/1999, competenţa de soluţionare a prezentei cauze revine instanţei de contencios administrativ, iar în raport cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi împrejurarea că D.N.A. este o structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, competenţa aparţine Curţii de Apel.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că instanţa competentă este Tribunalul, secţia contencios, administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii, în calitate de ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul D.N.A. – Serviciul Teritorial Constanţa, au solicitat plata drepturilor salariale reprezentate de sporul de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizaţia brută lunară.
Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară din cadrul D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa 4 la O.G. nr. 38/ 2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
Având în vedere calitatea de funcţionari publici a reclamanţilor, pentru determinarea instanţei competente să soluţioneze prezentul litigiu vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 care trimit la instanţa de contencios administrativ cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului, cu excepţia situaţiilor pentru care se prevede expres o altă instanţă competentă şi dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/ 2004, potrivit cărora „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se judecă în primă instanţă de tribunalele administrativ fiscale”.
Aşa fiind, şi cum în cauză reclamanţii funcţionează în cadrul Serviciului Teritorial Constanţa al D.N.A., instanţa competentă să soluţioneze cererea acestora este Tribunalul Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului privind pe B.S.V., B.M., D.D., P.V. şi R.G., D.N.A., I.P.J. Constanţa, M.A.I., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi Ministerul Finanţelor Publice în favoarea Tribunalului Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5312/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5316/2009. Contencios. Conflict de... → |
|---|
