ICCJ. Decizia nr. 552/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 552/2009
Dosar nr. 1359/2/2007
Şedinţa publică din 4 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 22 februarie 2007 astfel cum a fost precizată ulterior, la 6 februarie 2008, reclamantul B.M. a chemat în judecată M.F.P., A.N.A.F., G.F. - C.G.G.F. şi pe B.S.solicitând anularea primei poziţii de la pct. 9 din Decizia nr. 400228 din 16 ianuarie 2007 precum şi anularea Deciziei nr. 400358 din 2 februarie 2007, ambele emise de G.F. - C.G.G.F.; obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 2.179 Ron, diferenţa de stimulent pentru activitatea desfăşurată în luna noiembrie 2006, şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în calitate de comisar şef al C.R. Bucureşti al G.F., post ocupat prin concurs, a beneficiat alături de toţi comisarii din cadrul G.F., de stimulente lunare pentru activitatea desfăşurată. Începând cu luna decembrie 2005, cuantumul acestora a început să se diminueze în ce-l priveşte ajungând de la 5.000 Ron în noiembrie 2005 la 3.500 Ron în noiembrie 2006, în condiţiile în care performanţele profesionale au fost la fel de meritorii.
Deşi a contestat acest fapt la C.G.G.F., potrivit dispoziţiilor art. 21 din OG nr. 2/2006, contestaţia i-a fost respinsă fără a i se înfăţişa motivele care au condus la o asemenea soluţie.
În opinia reclamantului stimulentele au fost stabilite arbitrar, în afara criteriilor legale şi fără a se ţine cont de performanţele din activitate, iar soluţia dată în contestaţie nu a obţinut avizul organizaţiei sindicale conform art. 31 alin. (3) din OG nr. 2/2006, toate acestea fiind argumente ce susţin nelegalitatea măsurilor adoptate de pârâţi.
Prin sentinţa civilă nr. 67 din 27 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor M.F.P. şi B.S., faţă de care a respins acţiunea, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F. şi pe fond, a admis în parte acţiunea în sensul că a anulat prima poziţie de la pct. 9 din Decizia nr. 400228 din 16 ianuarie 2007 şi Decizia nr. 400359 din 2 februarie 2007; a obligat A.N.A.F. şi G.F. - C.G.G.F la 2.179 Ron diferenţă de stimulent pentru noiembrie 2006.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că sub aspectul calităţii procesuale pasive, cum în cauză actele contestate au fost emise de G.F. - C.G.G.F. - instituţie publică cu personalitate juridică care este organizată şi funcţionează în cadrul A.N.A.F. (HG nr. 208/2005), M.F.P. şi B.S., fost preşedinte al A.N.A.F. nu au calitate procesuală pasivă.
În ce priveşte repartizarea stimulentelor, instanţa a reţinut că repartizarea acestora se face potrivit criteriilor prevăzute de pct. 8 cap. 3 din Normele Metodologice, anexa 5, HG nr. 1538/2003 şi în raport de care nivelul acestora nu poate depăşi 3 salarii brute.
În situaţia reclamantului, s-a reţinut că propunerea făcută de C.G.G.F. pentru acordarea stimulentelor aferente lunii noiembrie 2006, a fost modificată se preşedintele A.N.A.F. de la momentul respectiv, fără ca însă să se justifice această măsură de neîndeplinire a criteriilor legale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs A.N.A.F. şi G.F. - C.G.G.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În recursul său, A.N.A.F. a criticat hotărârea instanţei de fond pentru respingerea excepţiei privind lipsa calităţii sale procesuale pasive în condiţiile în care actele a căror anulare s-a solicitat au fost emise de G.F. - C.G.G.F.; pentru greşita calificare dată actelor a căror anulare s-a solicitat, în opinia sa, acestea nefiind acte administrative, singurul act asupra căruia instanţa de contencios ar fi putut să se pronunţe fiind Decizia nr. 400370 din 30 ianuarie 2007 de soluţionare a contestaţiei reclamantului; pentru reţinerea ca fiind obligatorie plata stimulentelor, în condiţiile în care dispoziţiile art. 9 cap. 4 din HG nr. 1538/2003 stabilesc numai posibilitatea acordării acestora după cum sunt sau nu îndeplinite criteriile menţionate de pct. 8 cap. 3 din acelaşi act normativ şi în fine pentru obligarea la plata acestora cu toate că între A.N.A.F. şi reclamant nu există un raport de muncă.
La rândul său, Garda Financiară-Comisariatul General a criticat hotărârea instanţei de fond care s-a considerat corect învestită cu soluţionarea plângerii împotriva deciziei nr. 400358/02 februarie 2007 emisă de G.F. deşi Decizia prin care s-a soluţionat contestaţia reclamantului, formulată în condiţiile art. 31 din OG nr. 2/2006, a fost Decizia nr. 400370 din 31 ianuarie 2007. În ce priveşte obligarea la plata diferenţei de stimulente, greşit nu s-a apreciat că suma stabilită este mai mare decât diferenţa între 5.500 ron propus de G.F. şi 3.500 ron aprobat de către preşedintele A.N.A.F.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate în raport de criticile formulate, urmează a se reţine că acestea nu se justifică.
În anexa 5 cap. 4 din HG nr. 1583/2003 se regăsesc Normele metodologice privind constituirea şi utilizarea fondului de stimulente stabilit în condiţiile OUG nr. 91/2003 privind organizarea G.F.
Potrivit pct. 11 lit. a) cap. 4 anexa 5 din HG nr. 1538/2003, astfel cum a fost modificată de HG nr. 1757/2006, raportat la dispoziţiile art. 29 din HG nr. 208/2005 privind organizarea şi funcţionarea M.F.P. şi A.N.A.F. „Preşedintele A.N.A.F.este competent să acorde stimulente pentru comisarii şefi ai comisariatelor regionale şi cel al Municipiului Bucureşti, la propunerea Comisarului General".
În temeiul acestor dispoziţii, aşa cum rezultă din adresa nr. 400228 din 16 ianuarie 2007 Comisarul General a făcut în ce-l priveşte pe reclamantul-intimat propunerea pentru acordarea de stimulente în sumă de 5.500 lei, redusă însă de preşedintele A.N.A.F. la 3.500 lei (Decizia nr. 400252 din 17 ianuarie 2007).
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestaţie în condiţiile art. 21 din OUG nr. 2/2006, înregistrată la G.F. sub nr. 400370 din 22 ianuarie 2007 şi soluţionată prin Decizia nr. 400358 din 2 februarie 2007, astfel încât în mod cu totul nejustificat s-a susţinut că Decizia de soluţionare a contestaţiei - singura posibil a fi contestată la instanţa de contencios ar fi fost Decizia nr. 400370/2007.
Pe fondul litigiului, urmează a se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 16 din HG nr. 1538/2003 „personalul G.F. beneficiază de stimulente materiale şi morale" care se acordă în funcţie de fondul de stimulente constituit precum şi în raport de criteriile instituite prin cap. 3 pct. 8 din Normele metodologice prevăzute de anexa 5 din HG nr. 1538/2003.
În raport de aceste prevederi legale, susţinerea recurentei A.N.A.F. în sensul că acordarea acestor stimulente nu este obligatorie, fiind în realitate o vocaţie, urmează a fi apreciată ca nefondată. Prin modul de formulare, dispoziţia legală menţionată nu creează nici o îndoială asupra existenţei dreptului de a se primi stimulente, primirea acestora fiind însă condiţionată de îndeplinirea criteriilor stabilite prin normele metodologice prevăzute de anexa 5 din HG nr. 1538/2003, condiţionare care nu lasă loc arbitrariului.
În raport de aceste criterii şi în temeiul competenţelor pe care legea le conferă Comisarul General a propus acordarea de stimulente reclamantului intimat, stimulente al căror cuantuma fost redus fără nici o justificare de către preşedintele A.N.A.F.
În atare situaţie, legal şi temeinic Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a apreciat că această măsură este arbitrară, abuzivă şi încalcă prevederile legale, în condiţiile în care nu este justificată de neîndeplinirea acelor criterii pe care legiuitorul le-a impus pentru acordarea stimulentelor.
În raport de aceste considerente şi văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de A.N.A.F.şi G.F. - C.G.G.F., împotriva sentinţei civile nr. 675 din 27 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 544/2009. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 557/2009. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
