ICCJ. Decizia nr. 5390/2009. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5390/2009
Dosar nr. 3969/2/2008
Şedinţa publică de la 26 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3191 din 19 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost respinsă excepţia lipsei procedurii prealabile invocată şi a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantului T.S.V. în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei (în prezent M.J.L.C.).
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că excepţia lipsei procedurii prealabile invocate de pârâtul Ministerul Justiţiei este neîntemeiată, întrucât este vorba de un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, iar procedura prealabile nu se impune în cazul arătat, ci numai în cazul emiterii unui act administrativ.
Cu privire la fondul cauzei, instanţa a constatat că reclamantul a solicitat prin acţiunea introductivă obligarea pârâtului să emită ordinul de salarizare care să prevadă o majorare a indemnizaţiei lunare de bază de 30% în loc de 20%, de cât beneficiază în prezent, prin luarea în considerare şi a perioadei de peste 16 ani în care a avut funcţia de jurisconsult şi consilier juridic la vechimea în magistratură.
Instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 are în vedere vechimea efectivă numai în funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal asimilat magistraţilor, în raport cu care se calculează majorarea indemnizaţiei de încadrare brută lunară. De asemenea, instanţa a precizat că reclamantul face o confuzie între vechimea efectivă prevăzută de art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006 şi vechimea în magistratură prevăzută de art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, avută în vedere la acordarea anticipată a pensiei de serviciu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul T.S.V., care a invocat prevederile art. 304 pct. 4 şi art. 3041 C. proc. civ., dar criticile formulate pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul susţinând, în esenţă, că „s-a încălcat litera şi spiritul legii”.
Astfel, argumentează recurentul-reclamant, dispoziţiile art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006 nu conţin nicio reglementare limitativă cu privire la funcţiile care se iau în considerare la calcularea vechimii numai în aceste funcţii şi nicio condiţie pentru acordarea majorării, cum greşit a apreciat instanţa de fond.
Or, mai susţine recurentul-reclamant, la art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 sunt luate în considerare şi alte funcţii, între care şi aceea de consilier juridic, fără a exclude posibilitatea ca acestea să fie luate în calcul şi la stabilirea drepturilor salariale.
M.J.L.C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, susţinând, în esenţă, că recursul este nefondat, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că cererea recurentului-reclamant este lipsită de temei legal, perioada în care acesta a desfăşurat activitate de jurisconsult şi, respectiv, consilier juridic, neputând fi luată în calcul la stabilirea vechimii efective în funcţia de judecător, pentru a putea beneficia de majorarea de 30% la indemnizaţia de încadrare brută lunară, prevăzută la art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei.
Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 „judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi beneficiază, în raport cu vechimea numai în funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de personal asimilat judecătorilor şi procurorilor, de o majorare a indemnizaţiei stabilite potrivit art. 3 alin. (1), calculată în procente la indemnizaţia de încadrare brută lunară, după cum urmează: de la 3 la 5 ani – 10%; de la 5 la 10 ani – 15%; de la 10 la 15 ani – 20%; de la 15 la 20 de ani – 25%; peste 20 de ani – 30%”.
Deci, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, dispoziţiile legale citate au în vedere doar vechimea efectivă numai în funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau personal asimilat judecătorilor şi procurorilor, pentru a putea beneficia de majorarea respectivă a indemnizaţiei, aşa-zisul „spor de fidelitate” sau „adaos de stabilitate”.
Este adevărat că, potrivit art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, „(2) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi, se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani şi beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1) dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţia de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare şi perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi judecătorul, procurorul financiar şi consilierul de conturi la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult”.
Dar, aceste dispoziţii reglementează instituţia juridică a pensiei de serviciu, iar asimilările enumerate, între care şi a activităţii de jurisconsult sau consilier juridic, au în vedere stabilirea vechimii în magistratură, necesară stabilirii pensiei de serviciu.
În concluzie, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând ca recursul de faţă să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.S.V. împotriva sentinţei civile nr. 3091 din 19 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5389/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5397/2009. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
