ICCJ. Decizia nr. 5411/2009. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5411/2009
Dosar nr. 2143/3/2009
Şedinţa publică de la 26 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalul Bucureşti, reclamanta SC G.C.C. SRL Bucureşti în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti prin Primarul General, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 6.048.213,12 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcţii executate de reclamantă la şcoala şi nedecontate de debitoare, precum şi contravaloarea lucrărilor suplimentare, costurilor auxiliare şi a penalizărilor, a costurilor rezonabile pentru lipsa autorizaţiilor de construire, a costurilor aferente suspendării lucrărilor la obiectivul de lucru, precum şi valoarea materialelor şi utilajelor achitate de reclamantă în vederea realizării lucrărilor la şcoala generală şi care au rămas în şantier/depozit la dispoziţiile debitoarei, pe calea somaţiei de plată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a încheiat un contract de asociere cu SC G.I.T. LLC având ca obiectiv realizarea lucrărilor de execuţie privind obiectivul „reabilitarea infrastructurii educaţionale din Bucureşti - pachetul 1:11 şcoli”.
Reclamanta a arătat că în executarea contractului au intervenit disfuncţionalităţi constând în nedecontarea lucrărilor efectuate sau decontarea cu întârziere a acestora.
Prin sentinţa nr. 874 a Tribunalului Bucureşti, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti. Astfel, instanţa a constatat că cererea vizează obligaţii de plată a unui debit mai mare de 500.000 RON, iar competenţa materială aparţine Curţii de Apel Bucureşti conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa nr. 2480 din 10 iunie 2009 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti şi constatând ivit un conflict negativ de competentă a dispus sesizarea instanţei competente pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel, a stabilit că sumele solicitate de reclamată, pentru care se solicită emiterea ordonanţei de plată, nu privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, pentru a fi incidente în cauză dispoziţiile care prevăd stabilirea competenţei în funcţie de valoarea litigiului, ci relevant pentru stabilirea competenţei este emitentul actului atacat, astfel încât competenţa se va stabili în funcţie de rangul autorităţii.
Instanţa a stabilit că, în cazul de faţă, Primăria Municipiului Bucureşti este autoritate publică locală şi competenţa este stabilită expres de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în favoarea Tribunalului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, stabileşte că Tribunalul Bucureşti, ca instanţă de contencios administrativ şi fiscal este competentă să judece pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
Astfel, este necontestat că cererea formulată de către societatea comercială are ca temei dispoziţiile O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor la plată rezultate din contracte comerciale şi are ca obiect obligarea autorităţii publice contractante - Municipiul Bucureşti, la plata unor sume restante, din contractul din 19 iunie 2006 pentru executarea de lucrări numite „Reabilitarea a 11 şcoli din Bucureşti: Pachetul 1”. Mai mult, rezultă că sumele restante, nedecontate de către autoritatea publică debitoare, reprezintă costuri auxiliare, lucrări suplimentare solicitate de către beneficiar, penalizări pentru întârziere la plată, costuri aferente suspendării unor lucrări, etc.
Cu alte cuvinte, în cauză nu este vorba de un act administrativ fiscal şi nici de taxe şi impozite, contribuţii la bugetele speciale, datorii vamale, etc., ori de accesorii ale acestora, la care se referă dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru ca, la stabilirea instanţei competente material, să fie aplicabil criteriul valoric. Este vorba de un contract administrativ care, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c), fraza a II-a din aceeaşi lege, este asimilat regimului juridic al unui act administrativ tipic.
Astfel fiind, în cauză, pentru stabilirea instanţei competente material este aplicabil criteriul rangului autorităţii publice emitente sau care a încheiat actul administrativ tipic sau asimilat, care se degajă din dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Deci, pentru considerentele de mai sus, competenţa de soluţionare a cauzei de faţă aparţine Tribunalului, iar nu Curţii de Apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe SC G.C.C. SRL Bucureşti şi Municipiul Bucureşti - Primarul General în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios, administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5410/2009. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5418/2009. Contencios → |
|---|
