ICCJ. Decizia nr. 5385/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5385/2009
Dosar nr. 6255/2/2008
Şedinţa publică de la 26 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti reclamantul R.M. a solicitat, în contradictoriu cu Primul Ministru al României, obligarea pârâtului să răspundă cererii înregistrate din 15 septembrie 2008, cu plata daunelor morale, prin care a solicitat crearea posibilităţii de a consulta toate hotărârile judecătoreşti în care primul-ministru şi Guvernul României au fost părţi în contencios administrativ în perioada 1998-2008.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
Reclamantul a arătat că hotărârile judecătoreşti arătate în cererea de chemare în judecată, îi sunt necesare în procesele pe care le are cu primul ministru pentru obţinerea unei despăgubiri în temeiul sentinţei nr. 871 din 23 septembrie 1998, întrucât pârâtul refuză nejustificat să-i soluţioneze cererea sa de despăgubire şi doreşte să arate că pârâtul a făcut atât împroprietăriri, cât şi faptul că a acordat despăgubiri.
De asemenea, a precizat că hotărârile judecătoreşti arătate îi sunt necesare pentru a obţine informaţii legate de acordarea despăgubirilor.
În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Constituţiei României şi Legii nr. 233/2002 privind modificarea O.G. nr. 27/2002.
3. Apărările invocate prin întâmpinare de pârâta Cancelaria Primului Ministru.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, s-a solicitat respingerea primului capăt de cerere ca rămas fără obiect, iar pe cel de-al doilea, ca neîntemeiat.
Astfel, cu privire la cererea reclamantului de a răspunde la petiţia din 15 septembrie 2008 adresată primului-ministru, petiţie prin care a solicitat consultarea tuturor hotărârilor judecătoreşti în care acesta a avut calitatea de pârât în contencios administrativ în perioada 1998 – 2008, pârâtul a arătat că a răspuns la petiţia reclamantului.
Astfel, s-a arătat că prin adresa din 10 octombrie 2008 s-a răspuns la petiţia reclamantului, fiind ataşate înscrisuri doveditoare.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind daunele morale, s-a arătat că în lipsa culpei pârâtului nu poate fi obligat la plata unor daune morale.
4. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 3277 din 26 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost respinsă excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii şi a fost respinsă acţiunea reclamantului R.M. ca neîntemeiată.
5. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că s-a răspuns la cererea reclamantului, însă acesta a arătat şi faptul că i se refuză mijloacele valorificării superioare a dreptului său, astfel încât cererea reclamantului nu a rămas fără obiect.
Astfel, instanţa a constatat că pârâtul a răspuns în sensul că accesul la arhivele autorităţii publice se poate face în condiţiile Legii nr. 16/1996, prin invocarea unui interes personal cu privire la a numite hotărâri judecătoreşti şi nu prin invocarea unui interes generic, situaţie care corespunde realităţii.
Instanţa a reţinut că reclamantul nu a invocat dispoziţiile Legii nr. 554/2001 privind accesul liber al cetăţenilor la informaţiile de interes public, situaţie care ar fi presupus o altă procedură.
Întrucât a fost respins primul capăt de cerere, instanţa a respins ca nejustificată şi cererea accesorie privind daunele morale.
6. Recursul formulat de reclamantul R.M..
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 4 şi 5 C. proc. civ.
6.1. Instanţa de fond, prin faptul că nu a comunicat întâmpinarea depusă de pârât, a înlăturat caracterul contradictoriu al procesului, garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a realizării unui proces echitabil.
Recurentul reclamă crearea unui important dezavantaj: lipsirea de dreptul de a replica şi de a desfăşura proceduri în faţa Curţii.
6.2. Instanţa de fond nu a pus în vedere recurentului obligaţia ca la primul termen de judecată să dovedească că este în proces cu pârâtul.
6.3. Judecătorul fondului a dat dovadă de uşurinţă în examinarea probelor.
În ipoteza în care i s-ar fi comunicat întâmpinarea, recurentul urma să demonstreze că scrisoarea din 10 octombrie 2008 a fost expediată la 22 ocotmbrie 2008 şi a ajuns la destinatar în data de 24 octombrie 2008. În această situaţie, recurentului i se cuveneau despăgubiri (daune morale), conform art. 8 din Legea nr. 554/2004, chiar dacă acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
7. Întâmpinarea depusă de intimatul-pârât Primul Ministru al României prin Secretariatul General al Guvernului.
Se arată că acţiunea reclamantului a fost în mod corect respinsă ca neîntemeiată, răspunsul fiind oferit în termen de 30 de zile, iar accesul la arhivele autorităţii publice se face în condiţiile Legii nr. 16/1996.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
2. Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, nu este întrunit.
Motivul de recurs vizează depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti şi imixtiunea în cele ale autorităţii legislative sau executive.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. nu poate fi extins la încălcarea unor reguli procedurale sau aprecierea eronată a dovezilor, astfel cum a procedat recurentul.
3. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este de asemenea nefondat.
Prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speţă.
Recurentul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în condiţiile prevăzute de art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi nu există nicio dispoziţie legală care să oblige instanţa să comunice întâmpinarea depusă de pârât.
Recurentul-reclamant poate consulta hotărâri judecătoreşti numai în baza Legii nr. 16/1996 a arhivelor naţionale, cu obligaţia de a justifica un drept conţinut în cuprinsul acestora.
Instanţa de fond nu era obligată să solicite reclamantului dovada existenţei unor procese în contradictoriu cu pârâtul, având în vedere că partea interesată este obligată să facă această dovadă în ceea ce priveşte hotărârile judecătoreşti la care doreşte să aibă acces.
Împrejurarea întârzierii în comunicarea răspunsului pe o perioadă de 14 zile nu este de natură a se concluziona în sensul acordării unor despăgubiri sub formă de daune morale către reclamant.
În mod corect, respingerea capătului principal al acţiunii conduce şi la respingerea capătului accesoriu privind daunele morale.
Chiar mai mult, simpla întârziere în îndeplinirea unei obligaţii nu este sancţionată automat în materia contenciosului administrativ, cu dreptul de a fi dezdăunat moral „dacă nu se face şi dovada prejudiciului cauzat”.
4. Faţă de acestea, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.M. împotriva sentinţei civile nr. 3277 din 26 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5378/2009. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 5388/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
