ICCJ. Decizia nr. 5528/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5528/2009
Dosar nr. 290/35/2009
Şedinţa publică de la 3 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16 martie 2009, reclamantul D.G.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, suspendarea executării ordinului nr. 641/C din 23 februarie 2009, emis de pârât, până la soluţionarea litigiului pe fond cu privire la acest act normativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin actul menţionat, s-a dispus încetarea mandatului său de executor judecătoresc în cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 22 alin. (1) lit. g) raportat la art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000, ca urmare a faptului că a fost condamnat definitiv la o pedeapsă de 20.000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
A susţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, cazul bine justificat este întrunit prin aceea că prevederile art. 22 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 188/2000 sunt rezultatul unei erori de tehnică legislativă, prevederile acestuia fiind în contradicţie cu cele ale lit. e) de la acelaşi articol, ceea ce contravine prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
A mai arătat că şi condiţia pagubei iminente este îndeplinită, prin faptul că executarea ordinului în discuţie îi poate produce pagube însemnate, întrucât nu îşi poate exercita profesia şi nu poate să asigure mijloacele de trai necesare lui şi familiei sale, precum şi pagube viitoare ce constau în diminuarea clientelei.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 66 din 01 aprilie 2009, a respins cererea de suspendare.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, întrucât nu s-a făcut dovada unui caz bine justificat, care să producă o îndoială serioasă privind legalitatea actului administrativ a cărui suspendare se solicită, nefiind astfel întrunită una dintre condiţiile prevăzute cumulativ de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul D.G.R., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita interpretare a probelor administrate şi fără să fie avute în vedere dispoziţiile exprese ale art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În speţă, se apreciază în motivele de recurs, sunt întrunite prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, existând îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ.
Executarea acestui ordin până la judecata fondului i-ar aduce recurentului pagube iminente, pentru că nu şi-ar mai putea desfăşura activitatea şi deci nu şi-ar primi retribuţia.
Recursul este fondat şi va fi admis.
Analizând actele depuse, motivele de recurs şi în raport de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Recurenta-reclamantă a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 641/C/2009 emis de Ministrul Justiţiei prin care s-a dispus încetarea mandatului său ca executor judecătoresc, ca urmare a faptului că a fost condamnat definitiv la o amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Ordinul în litigiu are ca temei de drept art. 22 lit. g) raportat la art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000.
Textul de lege mai sus invocat, a fost modificat prin Legea nr. 332/2006, lărgindu-i-se sfera de aplicare. Astfel, înaintea acestei legi calitatea de executor înceta „în cazul condamnării definitive la o pedeapsă privativă de libertate, după modificare, calitatea de executor încetează în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni care aduce atingere prestigiului profesiei”.
În speţă, recurentul nu se află într-o astfel de situaţie, el fiind condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni din culpă.
Prin urmare este cert că privitor la legalitatea actului administrativ sunt îndoieli serioase, în raport de cele mai sus enunţate, aplicarea art. 22 lit. g) însumând că art. 22 lit. e) ar trebui considerat abrogat, fapt contrar Legii nr. 24/2000.
Este fără dubiu că în speţă sunt întrunite dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 – respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, devreme ce executarea acestui ordin îi poate produce pagube certe recurentului, în sensul că nu şi-ar mai putea desfăşura activitatea şi implicit nu şi-ar mai putea asigura existenţa sa şi a familiei.
De altfel, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 6, dă dreptul oricărei persoane la o judecată în mod echitabil, chiar dacă acesta a fost sancţionat de legea penală, ea beneficiază de garanţii care privesc punerea în valoare a drepturilor şi libertăţilor ce-i sunt recunoscute în faţa instanţelor judiciare.
Prin urmare, este corect şi legal ca în speţă, având în vedere gravitatea consecinţelor executării acestui ordin şi puternica îndoială asupra legalităţii actului administrativ, să se dispună suspendarea lui conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunţarea instanţei de fond.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de D.G.R.
Va modifica sentinţa atacată în sensul că va admite cererea reclamantului. Va dispune suspendarea executării Ordinului nr. 641/C/2009 al Ministrului Justiţiei până la pronunţarea instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul D.G.R. împotriva sentinţei civile nr. 66 din 01 aprilie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite cererea reclamantului şi dispune suspendarea executării Ordinului nr. 641/C din 23 februarie 2009 al Ministrului Justiţiei până la pronunţarea instanţei de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5527/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5529/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
