ICCJ. Decizia nr. 5557/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5557/2009
Dosar nr. 568/54/2009
Şedinţa publică de la 4 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03 martie 2009 pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamantul C.P. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea parţială a H.G. nr. 963/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Mehedinţi, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Mehedinţi (publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 678/12.09.2002), respectiv Anexa nr. 7 – „Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei B.”, respectiv poziţia nr. X – „clădire magazin sătesc, suprafaţă construită de 205 m.p. şi teren aferent clădirii în suprafaţă de 1.000 m.p.” (publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 678bis/12.09.2002).
În motivarea cererii, reclamantul arată că a cumpărat la licitaţie publică de la C. Coop Baia de Aramă magazinul sătesc şi terenul aferent acestuia în suprafaţă de 1.200 m.p. şi pentru înscrierea dreptului său de proprietate asupra celor două imobile în cartea funciară a obţinut sentinţa civilă nr. 848 din 09 decembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Baia de Aramă, rămasă definitivă şi irevocabilă, prin care s-a constatat că este proprietar, prin adjudecare la licitaţie publică, al construcţiei în suprafaţă de 127,8 m.p. şi, prin vânzare-cumpărare, al terenului în suprafaţă de 1.200 m.p.
Cu ocazia solicitării adresate la data de 27 noiembrie 2008 Primăriei B. în vederea eliberării certificatului de urbanism necesar renovării clădirii, i s-a comunicat, prin adresa din 22 decembrie 2008, că nu este posibilă eliberarea certificatului, întrucât clădirea şi terenul sunt înscrise în domeniul public al comunei, conform poziţiei nr. X din Anexa nr. 7 la H.G. nr. 963/2002, care i-a fost transmisă prin aceeaşi adresă.
La data de 23 decembrie 2008, reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, solicitând Guvernului României anularea parţială a H.G. nr. 963/2002 în ceea ce priveşte cele două imobile, însă a primit răspunsuri negative de la Secretariatul General al Guvernului (adresa din 08 ianuarie 2009) şi de la Ministerul Administraţiei şi Internelor (adresa din 27 ianuarie 2009).
Astfel, pentru motivele arătate, în considerarea dreptului său de proprietate dobândit asupra magazinului sătesc şi a terenului aferent, reclamantul solicită instanţei anularea poziţiei nr. X din anexa nr. 7 la H.G. nr. 963/2002, invocând în drept încălcarea:
- dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Constituţie;
- dispoziţiilor pct. III din anexa la Legea nr. 213/1998;
- dispoziţiilor pct. VI şi ale Anexei nr. 3 la Normele tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, aprobate prin H.G. nr. 548/1999;
- prevederilor art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la aceste prevederi.
În ceea ce priveşte respectarea termenului prevăzut de Legea nr. 554/2004 pentru introducerea acţiunii, reclamantul susţine că a formulat cererea de chemare în judecată în termenul legal calculat de la data de 22 decembrie 2008 când, prin adresa din 2008, Primăria B. i-a comunicat H.G. nr. 963/2002, şi ulterior îndeplinirii procedurii prealabile cu Guvernul României la care i s-a răspuns prin adresele emise de către Secretariatul General al Guvernului şi de la Ministerul Administraţiei şi Internelor. Sub acest aspect, reclamantul invocă jurisprudenţa în materia acţiunilor având ca obiect anularea hotărârilor Guvernului prin care clădirile şi terenurile aferente magazinelor cooperaţiei au fost incluse în domeniul public, respectiv decizia nr. 1858 din 11 mai 2004, decizia nr. 1806 din 21 martie 2005, decizia nr. 226 din 18 ianuarie 2005 şi decizia nr. 5251 din 01 noiembrie 2005, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa civilă nr. 128 din 09 aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul C.P., reţinând, în esenţă, următoarele:
Reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiei (magazinul sătesc) şi terenului aferent în anul 2003, în urma licitaţiei publice organizate de C. Coop Baia de Aramă.
Instanţa a constatat, din probatoriul administrat, că, la data publicării în M. Of. al României a H.G. nr. 963/2002 şi a Anexei nr. 7 la această hotărâre, reclamantul nu era proprietarul bunurilor respective, acestea figurând în proprietatea publică a comunei B., în baza hotărârii Consiliului Local nr. 28 din 22 august 1999, astfel că vânzătorul – C. Coop Baia de Aramă – nu avea niciun drept de proprietate.
A mai reţinut Curtea de apel că sentinţa civilă nr. 848 din 09 decembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Baia de Aramă, în dosarul în care părţi au fost C.P. şi C. Coop Baia de Aramă, nu este opozabilă nici Guvernului României şi nici Primăriei Comunei B., care nu au fost părţi în litigiu.
În concluzie, Curtea de apel a apreciat că nu există niciun motiv de anulare a poziţiei nr. X din Anexa nr. 7 la H.G. nr. 963/2002, cu atât mai mult cu cât nu a fost anulată hotărârea Consiliului Local nr. 28/1999, care a stat la baza emiterii hotărârii de Guvern contestate, astfel că aceasta se consideră a fi emisă cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 213/1998 şi ale H.G. nr. 548/1999.
3. Recursul reclamantului
Împotriva sentinţei civile nr. 128 din 09 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul C.P., în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
În motivarea căii de atac, după ce a expus istoricul cauzei şi conţinutul unor norme din dreptul naţional şi european pe care le consideră incidente în cauză (art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi jurisprudenţa dezvoltată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în aplicarea lui; art. 53 din Constituţia României; pct. 3 din anexa Legii nr. 213/1998; H.G. nr. 548/1999), recurentul-reclamant a arătat că prin actul administrativ atacat, emis cu încălcarea flagrantă a Legii nr. 213/1998 şi a H.G. nr. 548/1999, i-a fost încălcat dreptul de proprietate asupra bunului dobândit de la Cooperativa Baia de Aramă.
În sprijinul susţinerilor sale, a invocat şi practica judiciară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul admiterii unor acţiuni având ca obiect anularea hotărârilor de Guvern în care au fost incluse în mod abuziv clădirile şi terenurile aferente magazinelor cooperaţiei – exemplificând cu deciziile nr. 1858 din 11 mai 2004, nr. 1806 din 21 martie 2005, nr. 226 din 18 ianuarie 2005, nr. 5251 din 01 noiembrie 2005.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ H.G. nr. 963/2002, publicată în M. Of. nr. 678/12.09.2002, care în Anexa 7, poziţia X, include în domeniul public al comunei B., judeţul Mehedinţi, clădirea cu destinaţie de magazin sătesc în suprafaţă construită de 205 m.p. şi terenul aferent în suprafaţă de 1.000 m.p.
În cadrul contenciosului administrativ subiectiv, căruia i se circumscrie acţiunea de faţă, sancţiunea juridică a anulării actului administrativ supus controlului poate fi aplicată dacă, pe de o parte, actul este contrar legii sau emis cu exces de putere şi, pe de altă parte, prin emiterea actului s-a produs reclamantului o vătămare într-un drept sau într-un interes legitim privat – condiţii pe care instanţa le analizează prin prisma contextului juridic existent la data emiterii actului.
H.G. nr. 963/2002 a fost adoptată în aplicarea procedurii de atestare a domeniului public al judeţelor şi localităţilor componente, prevăzută de art. 21 din Legea nr. 213/1998, în baza inventarului aprobat prin hotărârea de Consiliu Local nr. 28 din 22 august 1999, probele cauzei nefiind de natură să releve motive de nelegalitate formală a actului administrativ.
Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, la data respectivă reclamantul nu avea un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu, acest drept fiind consfinţit abia prin sentinţa civilă nr. 848 din 09 decembrie 2008 a Judecătoriei Baia de Aramă, pronunţată în contradictoriu cu C. Coop Baia de Aramă, sentinţă în dispozitivul căreia s-a consemnat că ţine loc de act autentic de vânzare-cumpărare, şi înscris în cartea funciară, cu efect de opozabilitate erga omnes, în baza încheierii de carte funciară din 23 februarie 2009 a Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Drobeta Turnu Severin.
Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că reclamantul şi-a adjudecat clădirea şi terenul în urma unor licitaţii organizate de C. Coop Baia de Aramă la data de 24 aprilie 2003 şi respectiv 14 august 2003, şi a achitat preţul conform facturilor fiscale din 06 mai 2003 şi din 14 august 2003, fără a fi încheiat însă, la data respectivă, un act autentic translativ de proprietate asupra terenului.
Circumstanţele pricinii nu fundamentează acţiunea în contencios administrativ nici din perspectiva vătămării unui interes legitim, pentru că, pe de o parte, licitaţiile la care recurentul-reclamant şi-a adjudecat imobilele au fost ulterioare datei emiterii şi publicării în M. Of. al hotărârii de Guvern contestate şi, pe de altă parte, pentru că din niciuna dintre probele cauzei nu rezultă că transmiţătoarea C. Coop Baia de Aramă a fost titulara dreptului de proprietate asupra acestora.
Prin urmare, la data producerii efectelor juridice ale H.G. nr. 963/2002, recurentul-reclamant nu avea un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale care să poată fi ocrotit prin mecanismul procesual configurat de Legea contenciosului administrativ.
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect actele normative în raport cu baza factuală rezultată din probele cauzei, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., neexistând temeiuri pentru modificarea sau casarea hotărârii, în sensul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.P. împotriva sentinţei civile nr. 128 din 09 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5556/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5561/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
