ICCJ. Decizia nr. 5567/2009. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5567/2009
Dosar nr. 2/42/2009
Şedinţa publică de la 4 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în cadrul primei instanţe
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07 martie 2008 pe rolul Judecătoriei Răcari, modificată şi completată ulterior, reclamantele C.M. şi G.A. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria Oraşului Răcari, Comisia Locală Răcari, SC I.L.D. SA Târgovişte, C.C.V., C.I., Comisia Judeţeană Dâmboviţa, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, V.M.C. şi V.I., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa:
- să dispună obligarea pârâţilor să le lase în deplină posesie şi proprietate suprafaţa de 2.838 m.p. teren intravilan cu vecinătăţile S - DN71, V - drum acces DS13, E - C.M. şi G.A., N - C.M. şi G.A.;
- să dispună anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 07 martie 2000, emis de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor în favoarea SC I.L.D. SA Târgovişte;
- să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. Y/2008, prin care C.C.V., căsătorit cu C.I., a dobândit imobilul situat în Răcari, în suprafaţă de 2.244 m.p. de la SC I.L.D. SA Târgovişte;
- să constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/2008, prin care V.M.C., căsătorit cu V.I., a cumpărat de la C.C.V., căsătorit cu C.I., imobilul situat în intravilanul comunei Răcari, judeţul Dâmboviţa, în suprafaţă de 2.244 m.p., teren curţi construcţii.
Prin sentinţa nr. 3287 din 31 octombrie 2008, Judecătoria Răcari a admis excepţia lipsei competenţei materiale a instanţei, invocată de pârâţii SC I.L.D. SA Târgovişte şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, şi, în baza art. 3 alin. (1) lit. a) cu referire la art. 158 alin. (1) şi (3) şi art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a capătului de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, fiind disjunse capetele de cerere având ca obiect „anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. Y/2008”, „constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/2008” şi „obligarea Comisiei Judeţene Dâmboviţa la rectificarea titlului de proprietate din 2004”.
2. Hotărârea Curţii de apel
Învestită prin declinare de competenţă cu soluţionarea cauzei având ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 07 martie 2000 emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei în favoarea SC I.L.D. SA Târgovişte, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 29 din 23 februarie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal:
- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor C.C.V., C.I., V.M.C., Primăria Oraşului Răcari, Comisia Locală Răcari şi Comisia Judeţeană Dâmboviţa, reţinând că, faţă de obiectul cauzei, au calitate procesuală pasivă numai emitentul actului, respectiv Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei (în prezent Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, conform prevederilor H.G. nr. 1407/2009) şi titularul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, respectiv SC I.L.D. SA Târgovişte;
- a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâţii C.C.V., C.I., V.M.C., Primăria Oraşului Răcari, Comisia Locală Răcari şi Comisia Judeţeană Dâmboviţa, ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă;
- a admis excepţia lipsei procedurii prealabile şi a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de C.M. şi G.A., reţinând că reclamantele nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile faţă de emitentul actului – Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, care era obligatorie de îndeplinit potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. A mai reţinut instanţa că nu poate fi primită susţinerea reclamantelor referitoare la faptul că procedura prealabilă nu era obligatorie pe motiv că ar fi aplicabile dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât în cauză reclamantele au învestit instanţa cu o acţiune în anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, iar nu cu o excepţie de nelegalitate.
3. Recursul reclamantelor
Împotriva sentinţei civile nr. 29 din 23 februarie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamantele C.M. şi G.A., solicitând casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare pe calea excepţiei de nelegalitate, în temeiul art. 3041 şi art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentele-reclamante au arătat că hotărârea criticată este nelegală, pentru că, în raport cu dispoziţiile art. 4 şi art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă nu era obligatorie.
Scopul procedurii prealabile, acela de a evita sau preîntâmpina un eventual litigiu judiciar, nu mai putea fi atins – au susţinut recurentele-reclamante – de vreme ce ele au luat cunoştinţă de actul administrativ unilateral cu caracter individual în cadrul unui litigiu deja existent în faţa instanţei civile care a constatat că rezolvarea cauzei civile depindea de modul de soluţionare a cauzei de contencios administrativ.
În opinia recurentelor-reclamante, în aceste condiţii era evident că învestirea instanţei de contencios administrativ s-a făcut pe calea excepţiei de nelegalitate reglementată de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, care în temeiul art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 nu necesită exercitarea procedurii prealabile administrative.
4. Apărările intimaţilor
4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă SC I.L.D. SA a arătat că instanţa de fond a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, fiind învestită cu o acţiune în anularea actului administrativ, iar nu cu o excepţie de nelegalitate supusă dispoziţiilor art. 4 din aceeaşi lege.
4.2. Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a depus şi el la dosar o întâmpinare prin care a arătat, în esenţă, că analiza instanţei în legătură cu motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea este clară, simplă şi precisă, iar soluţia se bazează pe o interpretare judicioasă a tuturor argumentelor aduse de părţi, dintre care au fost decelate cele cu valoare legală.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentele-reclamante şi a provederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Aşa cum rezultă din împrejurările expuse anterior, Curtea de apel a fost învestită cu soluţionarea cauzei printr-o sentinţă de declinare a competenţei, pronunţată de Judecătoria Răcari în temeiul art. 158 alin. (1) şi (3) şi art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Atât din dispozitivul sentinţei, cât şi din considerentele care fundamentează soluţia, reiese că obiectul capătului de cerere a cărui competenţă de soluţionare a fost declinată este anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, aşa cum de altfel au solicitat în mod expres reclamantele prin „cererea modificatoare şi completatoare” depusă la dosar la data de 11 aprilie 2008.
Prin niciunul dintre demersurile procesuale efectuate în faţa Judecătoriei Răcari, reclamantele nu şi-au manifestat voinţa de a recurge la mecanismul excepţiei de nelegalitate reglementat de art. 4 din Legea nr. 554/2004, care ar fi presupus pronunţarea unei încheieri prin care instanţa civilă, dacă ar fi constatat că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului, ar fi sesizat instanţa competentă să judece excepţia de nelegalitate şi ar fi suspendat cauza, potrivit regulilor speciale prevăzute de textul legal menţionat.
Dimpotrivă, potrivit celor consemnate în practicaua hotărârii de declinare (sentinţa civilă nr. 3287 din 31 octombrie 2008, rămasă irevocabilă prin nerecurare), apărătorul reclamantelor a solicitat disjungerea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, admiterea excepţiei lipsei competenţei materiale şi declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, considerând prematură discutarea restului excepţiilor, de soluţia dată acestui capăt de cerere depinzând şi soluţionarea celorlalte petite.
Ţinând seama de cadrul procesual astfel stabilit, Curtea de Apel Ploieşti a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reţinând că procedura prealabilă administrativă este o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune a cărei neîndeplinire atrage inadmisibilitatea cererii, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
Legea în vigoare nu face niciun fel de distincţie în funcţie de modul în care instanţa de contencios administrativ este învestită cu acţiunea în anularea actului administrativ – prin înregistrarea cererii de chemare în judecată direct la instanţa competentă, prin declinarea competenţei judecării cauzei sau prin casare cu trimitere spre rejudecare la instanţa competentă – ori în raport cu efectele juridice deja produse de actul în discuţie, singurele excepţii fiind cele expres şi limitativ prevăzute în art. 7 alin. (5) C. proc. civ.
Aşa cum s-a menţionat mai sus, demersul recurentelor-reclamante nu se încadrează însă în niciuna dintre ipotezele avute în vedere de dispoziţia legală menţionată.
2. Soluţia pronunţată în recurs
În consecinţă, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de casare sau de modificare a sentinţei potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.M. şi G.A. împotriva sentinţei civile nr. 29 din 23 februarie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5563/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5568/2009. Contencios → |
|---|
