ICCJ. Decizia nr. 5563/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5563/2009
Dosar nr. 241/54/2009
Şedinţa publică de la 4 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Judecata cauzei în primă instanţă
Prin acţiunea înregistrată la data de 21 ianuarie 2009 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (în prezent Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, conform prevederilor H.G. nr. 1407/2009) şi pe pârâta Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor la anularea Ordinului nr. 489 din 23 mai 2005 emis de Ministrul Agriculturii, reîncadrarea sa pe postul de director executiv al Oficiului Judeţean de Consultanţă Agricolă Mehedinţi, şi plata drepturilor salariale majorate, indexate şi recalculate de la eliberarea din funcţie până la reîncadrarea pe funcţia de director executiv.
În motivarea acţiunii, reclamantul susţine în principal faptul că ordinul nr. 489 din 23 mai 2005, prin care a fost eliberat din funcţie, a fost emis în perioada în care se afla în concediu medical, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999. Reclamantul arată că, în urma accidentului suferit în timpul serviciului, s-a aflat în comă, iar apoi în incapacitate temporară de muncă timp de 300 de zile, până în luna martie 2006. Mai susţine reclamantul că pârâta Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă l-a înştiinţat în scris, prin adresa din 21 iunie 2005, că punerea în aplicare a ordinului nr. 489 din 23 mai 2005 a fost suspendată până la încetarea incapacităţii sale temporare de muncă. Totodată, reclamantul susţine că în mod ilegal şi abuziv pârâta Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă a organizat la datele de 20 şi 21 iunie 2005 concurs pentru ocuparea funcţiei de director executiv al Oficiului de Consultanţă Agricolă Mehedinţi, în urma căruia a fost numit în funcţia respectivă ing. B.D. şi că, prin cererea din 29 august 2005, pe care a depus-o la Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă, a fost condiţionat să accepte un post de execuţie în cadrul oficiului judeţean, iar decizia nr. 263 din 14 septembrie 2005, de numire în postul respectiv, nu a fost pusă în aplicare de noul director executiv - ing. B.D.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile, excepţia tardivităţii acţiunii în raport cu prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004 pentru nerespectarea termenului de 1 an de la data comunicării actului, iar în fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa civilă nr. 68 din 24 februarie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului, reţinând, în esenţă, următoarele:
Examinând cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii formulării acţiunii, Curtea de apel a constat că acţiunea a fost introdusă cu nerespectarea termenului de decădere de 1 an de la data comunicării actului, termen prevăzut de art. 11 alin. (2) cu referire la alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât C.I. a luat cunoştinţă de ordinul contestat la data de 21 iunie 2005 - astfel cum rezultă din adresa din 21 iunie 2005, emisă de pârâta Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă, iar instanţa a fost învestită prin cererea înregistrată la data de 20 ianuarie 2009.
3. Recursul declarat de C.I.
Împotriva sentinţei civile nr. 68 din 24 februarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul C.I., fără a-l motiva în drept.
În cuprinsul memoriului de recurs este prezentat istoricul raporturilor de natură conflictuală dintre părţi. Punctual, referitor la soluţia pronunţată de prima instanţă, recurentul arată că au fost interpretate greşit dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, că atât plângerea prealabilă, cât şi cererea de chemare în judecată au fost formulate în termen legal, dovezile aflându-se în Dosarul nr. 829/A/2005 al Curţii de Apel Craiova.
4. Apărările formulate de intimaţi
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 24 septembrie 2009, intimata Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Aceeaşi poziţie procesuală a fost exprimată şi de către intimatul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale prin întâmpinarea depusă la data de 02 decembrie 2009, calificată de Înalta Curte ca reprezentând concluzii scrise.
În esenţă, ambii intimaţi afirmă că soluţia Curţii de apel este legală, întrucât recurentul a luat cunoştinţă de ordinul atacat la data de 21 iunie 2005, dar a formulat acţiune abia la data de 20 ianuarie 2009, cu depăşirea termenului de decădere de 1 an.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
La data de 20 ianuarie 2009, recurentul-reclamant C.I. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Ordinul nr. 489 din data de 23 mai 2005 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale prin care i s-a acordat un preaviz de 30 de zile în perioada 23 mai 2005-23 iunie 2006 (art. 1), la expirarea acestei perioade urmând a fi eliberat din funcţia publică de conducere de director executiv al Oficiului de Consultanţă Agricolă Mehedinţi (art. 2).
Curtea de apel, pentru motivele expuse în această decizie, a apreciat că cererea de chemare în judecată este tardiv formulată în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 554/2004.
Examinând sentinţa atacată cu recursul de faţă prin prisma criticii formulate, a apărărilor intimaţilor, cât şi sub toate aspectele în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală, aşa încât va fi menţinută pentru considerentele prezentate în continuare.
Recurentul-reclamant a formulat plângere prealabilă împotriva actului administrativ individual atacat, în condiţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, la data de 17 iunie 2005, adică în termen legal. Plângerea a fost adresată atât emitentului actului, cât şi intimatei-pârâte Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă.
Ulterior, prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova ce a făcut obiectul Dosarului nr. 829/A/2005, a solicitat anularea ordinului, petitul fiind identic cu cel formulat în prezenta cauză. Acea primă cerere de chemare în judecată nu a fost soluţionată pe fond, pentru că la data de 30 septembrie 2005 reclamantul C.I. a declarat că renunţă la judecată, iar prin sentinţa nr. 397, pronunţată în aceeaşi zi, instanţa a luat act de poziţia procesuală a părţii, în temeiul art. 246 C. proc. civ.
Raţiunile pentru care recurentul-reclamant s-a desistat de la judecarea primei cereri de chemare în judecată exced cadrului procesual de faţă.
În orice caz, Înalta Curte observă că pretinsa constrângere morală exercitată asupra recurentului nu a fost invocată decât cu ocazia formulării acţiunii de faţă, fiindcă hotărârea anterior indicată a rămas irevocabilă prin neexercitarea recursului.
Pretenţia recurentului de a se analiza termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prin raportare la data înregistrării primei acţiuni nu are niciun suport legal.
Renunţând la judecată, iar nu la drept, recurentul ar fi avut posibilitatea formulării unei noi cereri de chemare în judecată, însă numai în interiorul termenului de decădere menţionat.
Prima instanţă a ţinut seama de faptul că, într-adevăr, recurentul a făcut dovada unor „motive temeinice” în sensul legii, justificate de problemele de sănătate demonstrate cu acte medicale, stabilind că termenul pentru introducerea acţiunii este în speţă de 1 an de la data comunicării actului administrativ individual.
Dispoziţiile legale aplicabile, art. 11 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 554/2004:
„(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului.
(5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripţie, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere”
au fost corect interpretate şi aplicate de prima instanţă, neexistând niciun argument care să susţină din punct de vedere legal posibilitatea atacării unui act administrativ individual la mai mult de trei ani de la data comunicării.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.I. împotriva sentinţei civile nr. 68 din 24 februarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5561/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5567/2009. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
