ICCJ. Decizia nr. 5686/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5686/2009
Dosar nr. 7867/2/2008
Şedinţa publică de la 10 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantele SC G.C. SA Galaţi şi SC C. SA Galaţi au chemat în judecată Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, solicitând instanţei, ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună suspendarea Ordonanţei Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 663 din 13 noiembrie 2008, prin care s-au dispus anumite măsuri pentru încălcarea dispoziţiilor art. 286 din Legea nr. 297/2004, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea acţiunii, se arată că ordonanţa a cărei suspendare se solicită este nelegală şi netemeinică, iar efectele acesteia sunt de natură să aducă prejudicii societăţilor reclamante, în calitate de deţinătoare ale SIF Moldova SA.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 924 din 05 martie 2009, a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare precizată, formulată de reclamantele SC G.C. SA Galaţi şi SC C. SA Galaţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamantele nu au probat faptul că anterior sesizării instanţei cu cererea de suspendare au contestat ordonanţa nr. 663 din 13 noiembrie 2008 la autoritatea emitentă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantele SC G.C. SA Galaţi şi SC C. SA Galaţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentele au susţinut, în esenţă, că în cauză a fost parcursă procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi că, deşi au solicitat un termen scurt de judecată pentru a se depune acte în dovedirea acestui fapt, instanţa a respins cererea de amânare.
Au mai susţinut că, deşi au făcut numeroase demersuri la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, aceasta nu le-a trimis niciun răspuns cu privire la plângerea formulată.
Înalta Curte, analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente cât şi de prevederile art. 3041 C. proc. civ., apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia.
La primul termen de judecată fixat la 08 ianuarie 2009, în baza art. 151 C. proc. civ., instanţa de fond a repus cauza pe rol pentru ca reclamantele să depună la dosar actul contestat, sub sancţiunea suspendării cauzei în baza art. 1551 C. proc. civ. şi să facă dovada procedurii prealabile.
La termenul fixat, respectiv 05 februarie 2008, constatându-se că reclamantele nu s-au conformat dispoziţiilor date de instanţă la termenul anterior, în temeiul art. 155 C. proc. civ., a dispus suspendarea cauzei.
Repusă pe rol la cererea reclamantelor, cauza a fost soluţionată la termenul din 05 martie 2009, când instanţa a pus în discuţie admisibilitatea cererii de suspendare, faţă de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere că instanţa de fond a acordat trei termene de judecată pentru ca reclamantele să depună la dosar dovada procedurii administrative prealabile, iar acestea nu au dat curs acestei obligaţii, în mod corect instanţa de judecată a dispus respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
Instanţa nu a mai acordat un nou termen de judecată, în vederea dovedirii efectuării procedurii prealabile, pe considerentul că acest motiv a fost unul dintre acelea pentru care cauza a fost repusă pe rol.
De altfel, cererea de amânare a fost formulată după prima zi de înfăţişate, astfel că, în mod corect, instanţa a dispus respingerea acesteia.
Cum, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege, soluţia respingerii ca inadmisibilă a acţiunii formulată de reclamante este temeinică şi legală, recursul urmând a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC G.C. SA Galaţi şi SC C. SA Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 924 din 05 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5685/2009. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 5688/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
