ICCJ. Decizia nr. 5696/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5696/2009
Dosar nr. 2251/2/2009
Şedinţa publică de la 10 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii C.G., C.N. şi C.O. au chemat în judecată Ministerul Afacerilor Externe, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu acesta să constate refuzul pârâtului de a soluţiona cererile reclamanţilor privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei şi pe cale de consecinţă, să fie obligat să-i primească cererea într-un termen scurt, rezonabil (maxim 2 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti). De asemenea, a solicitat şi obligarea pârâtului la daune morale în cuantum de 380 RON.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că la data de 10 noiembrie 2008 au formulat prima cerere către Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău, prin intermediul autorităţii pârâte de primire a cererii de redobândire a cetăţeniei române conform art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991.
La data de 09 februarie 2009 au formulat o revenire la prima cerere, la care nu a primit răspuns, astfel încât au considerat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2268 din 28 mai 2009, a respins ca neîntemeiat capătul de acţiune privind constatarea refuzului nejustificat al pârâtului şi a anulat ca netimbrat capătul de acţiune privind solicitarea daunelor morale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în cauză, în raport de data depunerii cererii – sfârşitul anului 2008 – respectiv 10 noiembrie 2008, nu a fost depăşit termenul rezonabil de soluţionare a cererii şi posibilităţile concrete de analiză determină soluţionarea lor în ordine cronologică, nefiind justificate cererile reclamanţilor de soluţionare „peste rând” pe considerentul că s-a formulat acţiunea în baza Legii nr. 554/2008.
În baza art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, instanţa a anulat ca netimbrat capătul de acţiune privind daunele morale solicitate, întrucât reclamanţii nu şi-au îndeplinit această obligaţie.
Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenţii au susţinut că amânarea cu peste 4 luni de zile a primirii cererii este nejustificată. Potrivit art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, ratificată de către România prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui certificat de cetăţenie, acest text vizând evident şi înregistrarea.
Neprocedând astfel, pârâtul, în opinia recurenţilor, încalcă prevederile art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Cât priveşte faptul că recurenţii nu ar domicilia pe teritoriul României şi nu li s-ar aplica prevederile Convenţiei, aceştia susţin că obiectul cererii de chemare în judecată nu îl constituie soluţionarea cererii de redobândire a cetăţeniei române, ci refuzul nejustificat al pârâtului de a stabili o dată pentru înregistrarea cererii, astfel că motivarea instanţei nu ar avea susţinere legală.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama şi de apărările cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, reclamanţii arată că la data de 10 noiembrie 2008 au formulat prima cerere către Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău prin intermediul autorităţii pârâte conform art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991.
La data de 09 februarie 2009 au formulat o revenire la prima cerere la care nu au primit răspuns, în cauză fiind îndeplinite condiţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Prin rezoluţia de primire a cauzei, instanţa a pus în vedere reclamanţilor să timbreze cu 39 RON şi 0,3 RON timbru judiciar, capătul de acţiune subsidiar privind daunele solicitate.
Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte o procedură complexă pentru înregistrarea, examinarea şi finalizarea cererilor de acordare sau redobândire a cetăţeniei române, fără să prevadă, însă, un termen în care autorităţile române să proceseze astfel de cereri.
În lipsa unui asemenea termen legal, trebuie să se facă aplicarea prevederilor art. 10 din Convenţia Europeană pentru Cetăţenie, adoptată la Strasbourg la data de 06 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, potrivit cărora „Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie”.
În acelaşi sens sunt, de asemenea, şi prevederile art. 7 din Recomandarea CM/Rec (2007) 7 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, cu privire la buna administrare, adoptată de Comitetul de Miniştri la 20 iunie 2007, articol intitulat „Principiul acţionării într-un termen rezonabil”, potrivit căruia „Autorităţile publice trebuie să acţioneze şi să îşi îndeplinească atribuţiile într-un termen rezonabil”.
Cu privire la noţiunea de „termen rezonabil”, în doctrina europeană s-a arătat că aceasta este o noţiune relativă, care nu poate fi definită după criterii stricte; dreptul de a fi ascultat într-un „termen rezonabil” trebuie apreciat într-o dublă manieră, respectiv în mod global şi în mod concret.
Curtea de la Strasbourg a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în considerare pentru a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau nerezonabil, stabilind că aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei durate rezonabile.
În acest sens, s-a arătat că, în materie civilă, dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicţiei competente, dar el include şi durata procedurii administrative prealabile, atunci când sesizarea jurisdicţiei este precedată de un recurs prealabil, obligatoriu.
În opina Curţii de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcţie de circumstanţele cauzei şi de criteriile consacrate de jurisprudenţa sa, în special, în funcţie de complexitatea speţei, comportamentul reclamantului şi cel al autorităţilor competente.
În speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte apreciază că intervalul de timp cuprins între data formulării primei cereri – 10 noiembrie 2008 şi data soluţionării cauzei nu poate fi considerat un termen rezonabil, în sensul dispoziţiilor legale mai sus menţionate şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Aşa fiind, faptul de a nu răspunde solicitărilor repetate ale recurenţilor-reclamanţi de soluţionare şi avizare a cererilor formulate în anul 2008 şi respectiv 2009 reprezintă un refuz nejustificat de soluţionare a cererii, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Pentru motivele arătate, recursul va fi admis, iar sentinţa recurată va fi modificată în sensul admiterii în parte a acţiunii şi a obligării pârâtului de a primi cererea reclamanţilor de redobândire a cetăţeniei române într-un termen de 2 luni de la data pronunţării deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.G., C.N. şi C.O. împotriva sentinţei civile nr. 2268 din 28 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa recurată în sensul că admite în parte acţiunea şi obligă pârâtul să primească cererea de redobândire a cetăţeniei române într-un termen de 2 luni de la data pronunţării deciziei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5695/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5697/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
