ICCJ. Decizia nr. 5750/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5750/2009
Dosar nr. 627/33/2009
Şedinţa publică din 11 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 329 din 29 iunie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios şi administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta Z.A., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Sălaj, prin care solicita anularea hotărârii acesteia nr. 5526 din 12 decembrie 2008 şi obligarea pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada susţinerilor sale, potrivit cărora îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta, reiterând argumentele invocate în faţa instanţei de fond.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. l lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 6l din acelaşi act normativ, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În lipsa unor acte oficiale, în scopul dovedirii împrejurărilor invocate în susţinerea acţiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei declaraţiile notariale ale unor martori.
În vederea audierii acestora, în mod nemijlocit, conform art. 129 şi 169 C. proc. civ., pentru precizarea motivelor etnice la care fac referire în declaraţiile notariale ale acestora, instanţa de fond a dispus, la propunerea reclamantei, citarea celor doi martori care, însă, nu s-au prezentat la termenul stabilit, motiv pentru care reclamanta a fost decăzută din probă, conform art. 103 din acelaşi cod.
Cum din declaraţiile notariale ale celor doi martori nu rezultă cauzele care au determinat refugiul reclamantei, raportat la prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 1169 C. civ., în mod corect a reţinut instanţa de fond că reclamanta nu a făcut dovada susţinerilor sale, simpla mutare dintr-o localitate în alta, nemotivată de existenţa unor acte de persecuţie etnică, neputând fi considerată refugiu în sensul dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins, ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Z.A. împotriva sentinţei nr. 329 din 29 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios şi administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5741/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5751/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
