ICCJ. Decizia nr. 1137/2009. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1137/2009
Dosar nr. 40348/3/2007
Şedinţa publică din 27 februarie 2009
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 19 noiembrie 2007, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Primarul Sectorului 3 Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL, Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa:
1. să constate rezilierea de drept a contractului de participare înregistrat la C.P.S. 3 Bucureşti sub nr. 1239 din 03 decembrie 1998, încheiat între primărie şi SC A. SRL – Bucureşti privind construcţia şi exploatarea pieţei A. Râmnicul Sărat din Bucureşti, Sectorul 3;
2. să dispună obligarea pârâtei SC A. SRL – Bucureşti la eliberarea şi predarea pieţei agroalimentare ce face obiectul contractului mai sus menţionat, către P.S. 3, în sensul de a o lăsa în deplină proprietate primăriei;
3. să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 96.644 euro reprezentând diferenţă cotă de asociere neachitată aferentă perioadei contractuale iunie 2006 – octombrie 2007, a sumei de 8.543 euro reprezentând majorări aferente perioadei contractuale aprilie 2006 – octombrie 2007, precum şi a sumei de 342.589 dolari SUA reprezentând penalităţi aferente perioadei decembrie 1998 – martie 2006, sume actualizate la data punerii în executare a hotărârii.
Prin sentinţa civilă nr. 902 din 12 martie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut, în esenţă, că obiectul acţiunii îl constituie rezilierea unui contract de asociere în participaţiune cu plata unor diferenţe de cotă de asociere în sumă de 96.644 euro şi majorări şi penalităţi de întârziere în cuantum de aproximativ 350.000 dolari SUA, sume care, exprimate în monedă naţională la cursul de schimb valutar al B.N.R. la data introducerii acţiunii, depăşesc valoarea de 500.000 lei, astfel că, potrivit criteriului valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa aparţine Curţii de apel.
Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2524 din 1 octombrie 2008, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că obiectul cauzei îl constituie rezilierea unui contract administrativ încheiat între o autoritate publică locală şi pretenţiile decurgând din acest contract, astfel că, potrivit art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, competenţa aparţine tribunalului, deoarece competenţa instanţei se determină în funcţie de criteriul valoric prevăzut de textul de lege respectiv numai în privinţa actelor administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Curtea de apel a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Având în vedere obiectul cauzei, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi jurisprudenţa în materie, Înalta Curte stabileşte competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele arătate în continuare.
Este necontestat faptul că litigiul poartă asupra unui contract administrativ încheiat între o autoritate publică locală şi o societate comercială.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare:
„Art. 10 alin (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. […]"
În jurisprudenţa Instanţei Supreme[1], în mod constant s-a reţinut că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa materială de fond în funcţie de două criterii:
(i) poziţionarea autorităţii publice emitente a actului în sistemul administraţiei publice;
(ii) valoarea impozitului, taxei, contribuţiei, datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Rezultă aşadar că dacă actul administrativ ce formează obiectul cauzei nu are ca obiect impozite, taxe, contribuţii sau datorii vamale, competenţa se stabileşte în funcţie de poziţia organului emitent, în speţă a autorităţii publice care este parte în contractul administrativ de asociere în participaţiune, fiind irelevant sub acest aspect cuantumul pretenţiilor solicitate prin acţiune.
Această regulă se aplică şi în cazul contractelor administrative, cum este în cauză, contractul de asociere în participaţiune încheiat între P.S. 3 Bucureşti şi SC A. SRL – Bucureşti.
Astfel fiind, întrucât în cauză suntem în prezenţa unui litigiu privind un contract administrativ încheiat de o autoritate publică locală, aparţine secţiei de contencios administrativ a tribunalului competenţa de a soluţiona cauza în fond.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul P.S. 3 Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL – Bucureşti în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5754/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1138/2009. Contencios. Conflict de... → |
|---|
