ICCJ. Decizia nr. 5851/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5851/2009
Dosar nr. 614/36/2009
Şedinţa publică din 16 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 231/ CA din 10 iunie 2009, a admis acţiunea formulată de reclamanta M.R., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Constanţa, a anulat Hotărârea nr. 31786 din 13 aprilie 2009, emisă de pârâtă şi a dispus emiterea de către aceasta a unei hotărâri prin care să acorde reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În acest sens, instanţa a reţinut că potrivit înscrisurilor depuse la dosar şi a tuturor probelor administrate în cauză, părinţii reclamantei au fost strămutaţi din Bulgaria, sat Nastradin, comuna Ezbei, judeţul Caliacra, în baza Tratatului de la Craiova şi s-au stabilit în comuna M.K., judeţul Constanţa, localitate în care, la data de 13 mai 1942, s-a născut reclamanta.
Faţă de această situaţie de fapt şi apreciind că, din interpretarea dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 rezultă că beneficiază de prevederile acestui act normativ numai persoanele care au suferit în mod direct de pe urma persecuţiilor din motive etnice, dar şi copiii născuţi în perioada prevăzută de lege, asupra cărora s-au răsfrânt consecinţele acestei persecuţii, instanţa de fond a concluzionat că se impune admiterea acţiunii reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta susţinând, pe de o parte că reclamanta nu a făcut dovada strămutării părinţilor săi, iar pe de altă parte că aceasta nu a dovedit nici persecuţia etnică la care a fost suspusă, întrucât la momentul strămutării părinţilor săi nu era concepută, iar drepturile copilului sunt recunoscute de la data concepţiei.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Normele de aplicare a ordonanţei aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate, pe cele expulzate, refugiate, precum şi pe cale care au făcut obiectul schimbului de populaţie, ca efect al tratatelor bilaterale, iar potrivit art. 4 din acelaşi act normativ, dovada acestor împrejurări se poate face cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martori.
Ori, în cauză este de necontestat şi rezultă din dovezile aflate la dosar că familia intimatei a făcut obiectul unui asemenea schimb de populaţie, ca efect al Tratatului de la Craiova din anul 1940, aspect corect reţinut de către instanţa de fond.
În ceea ce priveşte dreptul intimatei de a beneficia de dispoziţiile Legii nr. 189/2000, din textul acestui act normativ, astfel cum a fost menţionat mai sus se constată că acesta a avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi, sau concepuţi, înainte sau în timpul strămutării, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale unei asemenea experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei şi în condiţiile în care scopul legii este acordarea unor drepturi compensatorii pentru cei afectaţi.
Pe cale de consecinţă, intimata – reclamantă, fiind născută pe teritoriul României, în localitatea în care părinţii săi au fost strămutaţi, la data de 13 mai 1942, cu alte cuvinte în intervalul reglementat de Legea nr. 189/2000, este îndreptăţită, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, să beneficieze de drepturile acordate prin acest act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recursul declarat de C.J.P. Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 231/ CA din 10 iunie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5849/2009. Contencios. Investire cu formula... | ICCJ. Decizia nr. 5852/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
