ICCJ. Decizia nr. 5854/2009. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5854/2009
Dosar nr. 307/59/2009
Şedinţa publică din 16 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 martie 2009, reclamanta B.E. a solicitat obligarea pârâtei C.C.S.D. la emiterea deciziei de despăgubire, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în privinţa următoarelor propuneri de despăgubire emise de Primarul municipiului Timişoara: dispoziţia nr. 795/2006, modificată prin dispoziţia nr. 1.688/2006, în privinţa imobilului, dispoziţia nr. 799/2006, modificată prin dispoziţia nr. 1687/2006 în privinţa imobilului, dispoziţia nr. 235/2006, modificată prin dispoziţiile nr. 510/2007 şi nr. 3.331/2007 în privinţa imobilului.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin dispoziţiile susmenţionate, Primarul municipiului Timişoara a propus acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru trei imobile. În cazul dosarelor întocmite pentru primele două propuneri, reclamanta a considerat că nu a fost respectat un termen rezonabil de emitere a deciziei de despăgubire, în condiţiile în care dosarele au fost înregistrate la comisia pârâtă în anul 2006, iar la datele de 24 februarie 2009 şi respectiv, 4 martie 2009, au fost întocmite rapoartele de evaluare ale căror concluzii nu au fost contestate.
În privinţa celui de-al treilea dosar, reclamanta a învederat că, după emiterea propunerii de despăgubire, procedura administrativă nu a mai fost continuată .
Pârâta a invocat excepţia prematurităţii acţiunii în privinţa imobilului, arătând că dosarul cu propunerea de acordare a despăgubirilor nu a fost înregistrat la Secretariatul comisiei centrale, fiind contestată Decizia nr. 3330/2007 în litigiul aflat pe rolul Tribunalului Timiş.
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 171 din 27 mai 2009, prin care a respins excepţia prematurităţii, a admis acţiunea şi a obligat pârâta să emită titlul de despăgubire în privinţa propunerilor de despăgubire cuprinse în dispoziţia nr. 795/2006, modificată prin dispoziţia nr. 1688/2006, dispoziţia nr. 799/2006, modificată prin dispoziţia nr. 1687/2006 şi dispoziţia nr. 235/2006, modificată prin dispoziţiile nr. 510/2007 şi nr. 331/2007 emise de Primarul municipiului Timişoara.
Instanţa de fond a reţinut că dosarele de despăgubire pentru fiecare din dispoziţiile indicate în acţiune au fost transmise şi înregistrate la Secretariatul C.C.S.D., fiind chiar întocmite rapoartele de evaluare în cazul dosarelor care vizează imobilele din municipiul Timişoara.
Susţinerea pârâtei că pentru emiterea titlului de despăgubire este necesară aprobarea sumei din raportul de evaluare în şedinţa C.C.S.D. a fost respinsă ca fiind lipsită de temei legal.
Excepţia prematurităţii acţiunii în privinţa celui de-al treilea imobil a fost respinsă, cu motivarea că dosarul a fost înregistrat la comisia pârâtă la data de 14 aprilie 2009, iar emiterea titlului de despăgubire reprezintă finalizarea unei proceduri administrative, care cuprinde mai multe etape şi care, trebuie urmată cu respectarea principiului celerităţii, în vederea reparării cât mai rapide a prejudiciului suportat de intimată.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta C.C.S.D., solicitând ca în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată în sensul respingerii ca rămasă fără obiect a acţiunii în privinţa imobilelor şi respingerii ca neîntemeiate a acţiunii în privinţa imobilului.
În privinţa primelor două imobile, pentru care s-au înregistrat Dosarele nr. 28282/ CC şi nr. 28393/ CC, recurenta a arătat că rapoartele de evaluare au fost aprobate în şedinţele Comisiei Centrale din 23 aprilie 2009 şi din 30 iunie 2009 şi ulterior, au fost emise deciziile care reprezintă titlu de despăgubire, astfel că acţiunea trebuia respinsă ca fiind rămasă fără obiect.
Referitor la Dosarul nr. 43660/ CC, înregistrat pentru cel de-al treilea imobil, recurenta a susţinut că instanţa de fond a admis în mod greşit acţiunea, fără a avea în vedere etapele care trebuie parcurse în procedura administrativă şi Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale prin care s-a stabilit ordinea de soluţionare a dosarelor de despăgubire.
Astfel, s-a arătat că Dosarul nr. 43660/ CC face parte din categoria dosarelor trimise după intrarea în vigoare a OUG nr. 81/2007 şi a fost analizat sub aspectul verificării legalităţii soluţiei de respingere a cererii de restituire în natură, constatându-se că este complet şi urmează a fi transmis la evaluare, în ordinea stabilită prin Decizia nr. 2815/2008.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Pentru Dosarele de despăgubire înregistrate sub nr. 28282/CC şi nr. 28393/CC la Secretariatul C.C.S.D. , instanţa de fond a constatat judicios că, la data formulării acţiunii în justiţie, s-a depăşit un termen rezonabil de parcurgere a etapelor prevăzute de lege pentru procedura administrativă şi de finalizare a acesteia, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri.
Aprobarea rapoartelor de evaluare întocmite în cele două dosare în şedinţele Comisiei Centrale din 23 aprilie 2009 şi din 30 iunie 2009, precum şi emiterea deciziilor de despăgubire reprezintă împrejurări ulterioare datei la care a fost formulată cererea de chemare în judecată şi care, nu au fost comunicate instanţei de fond, astfel că la data judecării pricinii nu se poate reţine că acţiunea intimatei reclamante era lipsită de obiect.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică şi în privinţa Dosarului de despăgubire înregistrat sub nr. 43660/ CC, întrucât autoritatea recurentă nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în fiecare etapă a procedurii administrative reglementate de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, după înregistrarea dosarului depus de intimata-reclamantă.
În raport de data înregistrării acestui ultim dosar, instanţa de fond a constatat corect că recurenta nu a efectuat demersuri pentru urgentarea soluţionării dosarului depus de intimată, deşi acesta s-a dovedit a fi complet şi legal întocmit, sub aspectul propunerii de acordare de despăgubiri.
Recurenta a invocat neîntemeiat Decizia nr. 2815/2008 cu privire la ordinea de soluţionare a dosarelor, deoarece folosirea metodei alese pentru soluţionarea dosarelor poate crea inechităţi prin soluţionarea unor dosare înregistrate ulterior în defavoarea celor intrate la comisie anterior acestora, în raport de un singur criteriu şi anume, data intrării în vigoare a OUG nr. 81/2007.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinţei civile nr. 171 din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5852/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5871/2009. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
