ICCJ. Decizia nr. 643/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 643/2009
Dosar nr. 3006/2/2008
Şedinţa publică din 6 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta G.E. a solicitat anularea Hotărârii nr. 16883/71 din 7 martie 2008 emisă de pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i fie recunoscute drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a evidenţiat că părinţii săi au venit în România în anul 1940 ca urmare a schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria şi s-au stabilit la Constanţa, unde, la data de 27 decembrie 1944 s-a născut reclamanta.
A mai arătat că întrucât s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost strămutaţi, a suferit aceleaşi consecinţe negative ca aceştia şi prin urmare este îndreptăţită să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, menţionând că reclamanta s-a născut după 4 ani de la data când părinţii săi au fost strămutaţi, că nu a părăsit niciodată teritoriul ţării şi că prin urmare nu poate face dovada persecuţiei etnice la care au fost supuşi părinţii săi.
Prin sentinţa civilă nr. 2171 din 4 septembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei şi a anulat Hotărârea nr. 16883/71 din 7 martie 2008 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să-i fie recunoscute reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 27 decembrie 1944 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
A apreciat că de prevederile Legii nr. 189/2000 beneficiază atât persoanele persecutate nemijlocit cât şi cele care au suferit persecuţii etnice în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
A constatat că reclamanta s-a născut în perioada avută în vedere de lege, în localitatea în care au fost strămutaţi părinţii săi, ca urmare a Tratatului de la Craiova din 1940 .
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
A apreciat că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000 întrucât s-a născut după 4 ani de la data strămutării părinţilor săi, pe teritoriul României şi nu a făcut dovada persecuţiilor etnice pe care le invocă.
A mai arătat că legiuitorul nu a prevăzut în mod expres că şi copii născuţi după strămutarea părinţilor sunt îndreptăţiţi să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii ca şi părinţii lor pentru că s-ar fi instituit o discriminare faţă de copiii născuţi după data limită de aplicare a legii, şi anume 6 martie 1945.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâtă şi din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 1 lit. c din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile legii persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii etnice ca urmare a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu.
În cauză, Înalta Curte reţine că părinţii reclamantei au fost strămutaţi în anul 1940 din comuna Golebina – Ceatalgea, judeţul Durostor (Bulgaria) în Constanţa (România) ca urmare a aplicării Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940.
Prin urmare, statutul de persoană strămutată al părinţilor reclamantei nu poate fi pus la îndoială, împrejurarea pe care, de altfel, nu a contestat-o nici recurenta pârâtă.
Observaţiile formulate de recurentă potrivit cărora reclamanta nu poate beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000 întrucât a fost concepută şi s-a născut după strămutarea părinţilor recurentei, nu pot fi reţinute.
Înalta Curte apreciază că prin persoana persecutată etnic ca urmare a strămutării, legiuitorul a avut în vedere toate persoane asupra cărora s-au răsfrânt astfel de consecinţe, inclusiv cele care s-au născut în intervalul de timp prevăzut de lege din părinţi strămutaţ.
În mod corect a observat prima instanţă că Legea nr. 189/2000 nu distinge între diferite categorii de persoane cărora le sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 lit. c), în sensul că n-ar beneficia de prevederile legii copiii născuţi după strămutarea părinţilor, în perioada avută în vedere de legiuitor, cum în mod eronat consideră recurenta pârâtă.
Aşadar, întrucât intimata reclamantă s-a născut în intervalul de timp prevăzut de Legea nr. 189/2000, într-o localitate în care părinţii săi au fost strămutaţi şi faţă de împrejurarea că actul normativ evocat nu distinge în ceea ce priveşte persoana strămutată care beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul său, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca atare şi se va menţine hotărârea atacată, ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.P.M. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2171 din 4 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 639/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 652/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
