ICCJ. Decizia nr. 652/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 652/2009
Dosar nr. 8160/2/2007
Şedinţa publică din 6 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta G.P. a solicitat anularea hotărârii nr. 23620 din 12 octombrie 2007 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov şi obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală şi netemeinică, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, dovedită prin acte şi declaraţii de martori.
Prin întâmpinare, pârâta, Casa Judeţeană de Pensii Ilfov a solicitat respingerea acţiunii apreciind că reclamanta nu a dovedit calitatea sa de persoană strămutată şi, pe cale de consecinţă nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 1635 din 28 mai 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului şi a dispus anularea hotărârii nr. 23620 din 12 octombrie 2007 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 23 noiembrie 1944 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă:
A considerat că potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de domiciliu.
A constatat că refugiul părinţilor reclamantei din Bulgaria s-a datorat persecuţiilor etnice instituite de regimul instaurat în perioada respectivă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei civile atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a arătat că soluţia pronunţată în cauză este netemeinică întrucât de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 beneficiază numai persoanele născute la data strămutării, inclusiv cele concepute în perioada strămutării, nu şi copiii concepuţi după strămutare.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtă, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
Potrivit art. 1 lit. c din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
În cauză, se reţine că părinţii reclamantei s-au refugiat împreună cu familia sa din localitatea Vetrina, judeţul Dorostor, Bulgaria în localitatea Nicolae Bălcescu, judeţul Tulcea, România, ca urmare a aplicării Tratatului de la Craiova din 1940.
Reclamanta s-a născut la data de 23 noiembrie 1944, adică în intervalul de timp avut în vedere de Legea nr. 189/2000, efectele refugiului şi răsfrângându-se şi asupra sa.
Prima instanţă a observat corect că Legea nr. 189/2000 nu face nici o diferenţă în legătură cu persoanele cărora le sunt aplicabile dispoziţiile legii, în sensul că nu stipulează în mod expres că nu pot beneficia de prevederile acesteia copiii concepuţi şi născuţi după refugiul părinţilor.
Prin urmare, faţă de împrejurarea că intimata reclamant s-a născut în intervalul de timp avut în vedere de Legea nr. 189/2008 într-o localitate în care s-au refugiat părinţii săi şi întrucât actul normativ evocat nu distinge în ceea ce priveşte persoanele refugiate care beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul său, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ. acesta va fi respins, ca atare, menţinându-se hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov împotriva sentinţei civile nr. 1635 din 28 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 643/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 677/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
