ICCJ. Decizia nr. 628/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 628/2009
Dosar nr. 4858/3/2007
Şedinţa publică din 6 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul, T.G. a chemat în judecată pârâta Inspecţia Muncii, solicitând instanţei să anuleze măsura clasării nelegale a petiţiei din 21 noiembrie 2006, clasare care constituie un refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului, anularea adresei din 2 aprilie 2003 şi obligarea pârâtei să-şi exercite toate atribuţiile legale în scopul soluţionării celor semnalate de reclamant în petiţia nr. 7581/2006.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin petiţia nr. 7851 din 21 noiembrie 2006 a semnalat pârâtei, Inspecţia Muncii, împrejurarea că înregistrările de la nr. crt. 55 până la nr. crt. 84 din Carnetul său de muncă sunt falsificate şi a solicitat rectificarea acestora.
A mai arătat că pârâta a clasat petiţia reclamantului, apreciind că are acelaşi conţinut cu o altă petiţie a acestuia, înregistrată sub nr. 1296 din 25 februarie 2003, la care s-a comunicat răspunsul.
Reclamantul a susţinut că cele două petiţii nu au conţinut identic.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti în raport cu prevederile art. 1 din Legea nr. 108/1994 potrivit cărora Inspecţia Muncii este organ de specialitate al administraţiei publice centrale.
Prin sentinţa civilă nr. 2449 din 16 aprilie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 10 şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 2268 din 25 septembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că pârâta a apreciat corect că se impune clasarea petiţiei nr. 7581/2006, întrucât are acelaşi conţinut cu petiţia nr. 1296/2003 la care s-a comunicat răspuns reclamantului, pârâta aplicând dispoziţiile art. 10 alin. (2) din OG nr. 27/2002.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul.
În motivarea acestuia, recurentul arată că soluţia instanţei de fond este nelegală întrucât Administraţia Parcurilor şi Grădinilor, structură fără personalitate juridică, nu poate avea calitate de persoană juridică angajatoare, astfel cum a stabilit prin sentinţa civilă nr. 3086/2001 Judecătoria Sector 5 Bucureşti.
De asemenea, recurentul a criticat hotărârea primei instanţe, deoarece aceasta nu a administrat probe din care să rezulte că directorul Administraţiei Parcurilor şi Grădinilor nu are nici un fel de responsabilitate pentru încheierea contractelor individuale de muncă.
A mai arătat că prima instanţă nu a apreciat corect probele aflate la dosarul cauzei, din care rezultă că cele două petiţii adresate Inspecţiei Muncii au un conţinut diferit, în sensul că înscrierile de la nr. crt. 55-84 din carnetul de muncă al reclamantului nu sunt valabile pentru că nu fost certificate prin aplicarea semnăturii şi a ştampilei rotunde autorizate, iar pârâta Autoritatea Muncii nu a controlat dacă s-a completat legal carnetul său de muncă.
Prin întâmpinare, intimata Inspecţia Muncii a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat, învederând că în raport cu obiectul acţiunii, prima instanţă a apreciat corect împrejurarea potrivit căreia pârâta a clasat legal petiţia nr. 7581/2006, întrucât are acelaşi conţinut cu petiţia nr. 1296/2003 la care reclamantul a primit răspuns.
În faţa instanţei de control judiciar, recurentul a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală.
Cererea a fost respinsă prin încheierea din 21 noiembrie 2008, apreciindu-se că excepţia de neconstituţionalitate invocat-o de recurent nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, şi din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca nefondat, din considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termen de 30 de zile poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului.
În cauză, reclamantul a adresat Inspecţiei Muncii, petiţia nr. 1296 din 25 februarie 2003, primind răspuns prin adresa nr. 493 din 2 aprilie 2003.
Ulterior, reclamantul s-a mai adresat aceleiaşi autorităţi administrative cu petiţia nr. 7581 din 21 noiembrie 2006, petiţie care a fost clasată de autoritatea publică, în temeiul art. 10 alin. (2) din OG nr. 27/2002, întrucât s-a constatat că cea de-a doua petiţie are acelaşi conţinut ca şi petiţia anterioară nr. 1296/2003.
Răspunsul la petiţia clasată nr. 7581 din 21 noiembrie 2006 a fost comunicat reclamantului prin adresa nr. 7581 din 24 noiembrie 2006.
Investită cu acţiunea reclamantului al cărei obiect l-a constituit anularea adreselor prin care Inspecţia Muncii a răspuns la cele două petiţii formulate de petent şi obligarea pârâtei să soluţioneze problemele semnalate în cuprinsul petiţiei clasate, instanţa de fond a constatat, în mod corect, că soluţia dată de autoritatea publică prin care a dispus clasarea petiţiei nr. 7581/2006 este legală.
Astfel, potrivit art. 10 alin. (2) din OG nr. 27/2002, privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată şi modificată prin Legea nr. 233/2002, în cazul în care un petiţionar adresează mai multe petiţii, sesizând aceeaşi problemă, acestea se vor conexa, petentul urmând să primească un singur răspuns, iar dacă după trimiterea răspunsului se primeşte o nouă petiţie cu acelaşi conţinut, aceasta se clasează la numărul iniţial, făcându-se menţiune despre faptul că s-a răspuns.
Înalta Curte observă că motivele de recurs invocate de reclamant, referitoare la lipsa personalităţii juridice şi a calităţii de angajator al Administraţiei Parcurilor şi Grădinilor precum şi neimplicarea Inspecţiei Muncii în activitatea de control privind modul de completare a carnetului de muncă al reclamantului, reprezintă o reluare a sesizărilor pe care reclamantul le-a formulat în petiţiile adresate autorităţii administrative.
Prin urmare, clasarea petiţiei reclamantului nr. 7581 din 21 noiembrie 2006 de către pârâta Inspecţia Muncii s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale arătate, împrejurare în care soluţia pronunţată de prima instanţă este legală.
De astfel, aspectele înfăţişate în mod repetitiv de către reclamantă au fost soluţionate definitiv şi irevocabil prin sentinţa civilă nr. 3086 din 18 aprilie 2001 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, intimata Inspecţia Muncii, fiind eliberată de orice fel de obligaţii faţă de recurent, odată cu punerea în executare a hotărârii menţionate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge, ca nefondat recursul reclamantului şi va menţine sentinţa civilă atacată ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul T.G. împotriva sentinţei civile nr. 2268 din 25 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 622/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 632/2009. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
