ICCJ. Decizia nr. 677/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 677/2009
Dosar nr.3299/2/2008
Şedinţa publică din 10 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta B.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A. obligarea acesteia la plata sumei de 105.532 lei reprezentând drepturile salariale pentru perioada 1 iulie 2005 - 25 septembrie 2007 în care a fost suspendată din funcţia de director executiv al Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor prin Ordinul nr. 25207 din 1 iulie 2005, reactualizată la zi, cu indicele de inflaţie şi la 100 lei pe zi de întârziere de la data prezentei cereri până la data achitării efective a drepturilor salariale menţionate.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin Ordinul preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 25207 din 1 iulie 2005 a fost suspendată din funcţia de director executiv în temeiul art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, modificată şi republicată, iar prin Ordonanţa din 31 august 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală.
Mai arată reclamanta că prin Ordinul nr. 58177 din 26 septembrie 2007 conducerea A.N.S.V.S.A. a dispus reintegrarea sa în funcţia deţinută, iar prin adresa nr. 7553 din 2 octombrie 2007 a solicitat acesteia plata drepturilor salariale pe perioada 1 iulie 2005 - 25 septembrie 2007, cerere nesoluţionată până în prezent.
Prin sentinţa civilă nr. 2302 din 16 septembrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta B.V., a obligat pârâta la plata drepturilor salariale pentru perioada 1 iulie 2005 - 25 septembrie 2007, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, şi a obligat pârâta la 100 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentinţe până la data plăţii efective.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă că reclamanta este îndreptăţită la plata despăgubirilor menţionate de art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, ca o consecinţă a faptului că prin Ordinul nr. 58177 din 26 septembrie 2007 conducerea pârâtei a dispus reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A.N.S.V.S.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că în prezenta cauză îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile art. 86 alin. (3) şi a art. 106 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului public.
A mai arătat recurenta că dispoziţia cuprinsă în art. 86 alin. (3) din legea menţionată acoperă doar situaţia în care funcţionarul public a fost trimis în judecată şi instanţa a pronunţat o hotărâre de achitare sau încetare a procesului penal.
De asemenea mai arată recurenta că temeiul juridic invocat, şi anume art. 106 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999, se referă la situaţia în care raportul de serviciu al funcţionarului public ar fi încetat din motive considerate de acesta ca netemeinice şi nelegale.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Prin Ordinul nr. 25207 din data de 1 iulie 2005 emis de Preşedintele A.N.S.V.S.A., în temeiul Legii nr. 188/1999, s-a dispus suspendarea din funcţia publică de conducere a intimatei-reclamante, ca urmare a punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva acesteia, în dosarul penal nr. 1490/2005, împrejurare atestată de adresa I.P.J. Ilfov nr. 28643 din 17 mai 2005, la care se şi face referire în preambulul ordinului.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, prin Ordonanţa din 31 august 2007, emisă în dosarul cu nr. 6579/P/2005, în baza art. 262 pct. 2 lit. a) C proc. Pen., art. 2 pct. 1 lit. b) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus scoaterea învinuitei B.V. de sub urmărire penală, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 248 C. pen. raportat la art. 289 şi art. 243 C. pen., întrucât în urma analizării materialului administrat în cauză a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni.
Ca o consecinţă a măsurii dispuse, Autoritatea recurentă emite Ordinul nr. 58177 din 26 septembrie 2007 cu privire la încetarea suspendării intimatei B.V. din funcţia publică de conducere de director executiv al Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Ilfov, precizând totodată la art. 2 al ordinului în discuţie că „se vor lua măsuri pentru aducerea la îndeplinire şi comunicarea acestuia".
Pe de altă parte, art. 96 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 prevede că actul administrativ prin care se dispune reluarea activităţii de către funcţionarul public se comunică Agenţiei Naţionale a funcţionarilor publici în termen de 10 zile de la data emiterii.
În plus, prin Legea nr. 251/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici, s-a introdus un nou alineat al art. 74, în care se prevede că „de la momentul începerii urmăririi penale, în situaţia în care funcţionarul public poate influenţa cercetarea, persoana care are competenţa numirii în funcţia publică are obligaţia să dispună mutarea temporară a funcţionarului în cadrul altui compartiment sau altei structuri fără personalitate juridică a autorităţii ori instituţiei publice".
Referitor la cele menţionate în art. 2 al Ordinului de repunere în funcţie, trebuie subliniat faptul că, deşi acesta trebuia emis într-un termen rezonabil, recurenta emite Ordinul nr. 58177 din 26 septembrie 2007 la aproximativ un an de la modificarea dispoziţiei legale ce a stat la baza emiterii ordinului de suspendare şi nu a dat curs noilor modificări legale apărute, neaplicând principiul conversiei actului juridic.
Ca urmare a emiterii Ordinului nr. 58177 din 26 septembrie 2007 de repunere în funcţia deţinută anterior de intimata-reclamantă, ordinul iniţial de suspendare este astfel lipsit de efecte juridice, drept pentru care instanţa de fond nu se mai putea pronunţa nici pe anularea actului administrativ (ordinul iniţial de suspendare), dar nici pe aspectul repunerii în funcţie a intimatei. Singurul aspect juridic asupra căruia instanţa de fond se mai putea pronunţa, erau drepturile salariale cuvenite pe perioada 1 iulie 2005 - 25 septembrie 2007.
Potrivit dispoziţiilor art. 106 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarului Public "în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum şi la plata de către autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public".
Se observă că dispoziţiile art. 106 din legea menţionată, au în vedere dreptul funcţionarului public de a beneficia de plata drepturilor pe care nu le-a primit.
Intimata-reclamantă, prin Adresa nr. 7553 din 2 octombrie 2007, a solicitat Autorităţii recurente, plata drepturilor salariale pe perioada 1 iulie 2005 - 25 septembrie 2007 şi întrucât acestea nu i-au fost achitate, a revenit cu Adresa nr. 3198 din 22 aprilie 2008, rămasă de asemenea fără nici un răspuns.
Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect că cererea privind plata drepturilor salariale pe perioada 1 iulie 2005 - 25 septembrie 2007, formulată de intimata B.V.este întemeiată, atâta vreme cât din conţinutul înscrisurilor existente la dosar reiese faptul că aceasta a fost reintegrată în funcţia publică deţinută anterior, fără a-i fi achitate aceste drepturi aferente perioadei de suspendare.
Situaţia aflată în discuţie este similară celei reglementate de dispoziţiile art. 106 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999, întrucât în perioada scursă de la data suspendării din funcţia deţinută anterior, funcţionarul public nu a primit drepturile băneşti, fără să fie în culpă.
Situaţia scoaterii de sub urmărire penală poate fi asimilată celei de achitare sau de încetare a procesului penal, iar despăgubirea (drepturile salariale) datorată de autoritatea administrativă are la bază ideea lipsei de culpă a funcţionarului public, acesta fiind păgubit prin neîncasarea remuneraţiei.
De altfel, prevederile art. 52 alin (2) C. muncii cuprind dispoziţii în acest sens, art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarului Public făcând referire la faptul că „dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice".
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs care vizează acordarea despăgubirilor de 100 lei pe zi de întârziere, pe care recurenta le apreciază ca inadmisibile, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (5) cu referire la alin. (4) lit. c) din Legea nr. 554/2004, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru. Or, în cazul de faţă, reclamanta a solicitat aceste despăgubiri prin cererea introdusă la instanţa care a soluţionat fondul litigiului.
Prin urmare, în considerarea celor mai sus expuse, se va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.S.V.S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2302 din data de 16 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 652/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 699/2009. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
