ICCJ. Decizia nr. 710/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 710/2009
Dosar nr. 634/33/2008
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 11 aprilie 2008 la Curtea de Apel Cluj, reclamanta C.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 22743 din 18 februarie 2008 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 578 din 8 septembrie 2008 a respins acţiunea formulată de reclamanta C.S. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, ca neîntemeiată.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că probatoriul administrat nu a confirmat îndeplinirea de către reclamantă a cerinţelor prevăzute de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, respectiv împrejurarea că reclamanta cetăţean român ar fi fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuţiilor etnice la care ar fi fost supusă de unul din regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta C.S. susţinând că, probele administrate în cauză dovedesc calitatea sa de refugiat din cauza persecuţiilor etnice, pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.
Sentinţa atacată în raport cu motivul de recurs, dispoziţiile legale incidente pricinii, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în actul normativ.
Art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor OG nr. 105/1999 stabileşte că, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Se reţine că, reclamanta nu a făcut dovada calităţii sale de persoană refugiată din motive etnice. Martorii citaţi de către instanţa de fond în vederea audierii lor, cu respectarea principiului nemijlocirii nu s–au prezentat şi au depus înscrisuri din care rezultă că sunt în imposibilitate de a se prezenta. Această situaţie impunea ca reclamanta să propună audierea altor persoane în calitate de martori, ceea ce reclamanta nu a făcut, nefiind prezentă la nici unul din termenele stabilite de instanţa de fond.
În consecinţă, recursul declarat de reclamantă fiind nefondat, va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge recursul declarat de C.S. împotriva sentinţei civile nr. 578 din 8 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 709/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 724/2009. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
