ICCJ. Decizia nr. 661/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 661/2009
Dosar nr. 9138/2/2007
Şedinţa publică din 10 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 20 decembrie 2007, I.N.C.D.C.F.I.C.C.F. Bucureşti a chemat în judecată A.N.A.F., solicitând obligarea acestei autorităţi publice să-i soluţioneze cererile înregistrate sub nr. 69783 din 25 mai 2007, nr. 75713 din 6 iunie 2007 şi nr. 75714 din aceeaşi dată, conform dispoziţiilor art. 5 pct. 7 din HG nr. 795/2007, modificată prin HG nr. 1171/2007, art. 1 - 2, art. 8 şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, a cerut obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtei cu cererile mai sus menţionate, solicitând reanalizarea ajutorului de stat regional de care a beneficiat şi să-i comunice un răspuns în legătură cu legitimitatea calculării şi reţinerii de către organul fiscal a unor majorări şi penalităţi la obligaţiile fiscale care au constituit obiectul înlesnirilor fiscale, cu consecinţa anulării obligaţiilor de plată accesorii, calculate pentru perioada 4 iunie 2004 – 5 iunie 2006.
A precizat totodată, că pârâta nu a dat curs cererilor formulate, de soluţionare a acestora în termenul legal de 30 de zile de la primire şi că tăcerea sa îi cauzează prejudicii materiale importante prin faptul că A.F.P. a Sectorului 3 Bucureşti calculează penalităţi de întârziere la înlesnirile de plată care au făcut obiectul ajutorului de stat regional.
Prin sentinţa civilă nr. 1244 din 16 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea aşa cum a fost formulată.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 3444,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune, deoarece pârâta nu a soluţionat cererile reclamantei privind reanalizarea ajutorului de stat în termenul legal de 30 de zile de la primirea lor şi nici chiar până la termenul de judecată din 9 aprilie 2008, când părţile au pus concluzii asupra fondului litigiului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta A.N.A.F.
Recurenta a susţinut că acţiunea introdusă de reclamantul I.N.C.D.C.F.I.C.C.F. trebuia respinsă ca fiind prescrisă, având în vedere că adresa emisă din 25 mai 2007 reprezintă în fapt o revenire la adresa aceluiaşi institut din 3 noiembrie 2007.
Acţiunea era însă şi inadmisibilă, deoarece obiectul său nu viza obligarea pârâtei la comunicarea unui răspuns, ci luarea unor măsuri de rezolvare a unor adrese prin care reclamantul solicita un sprijin în vederea soluţionării favorabile a cererii privind reanalizarea ajutorului de stat.
Referitor la cheltuielile de judecată, recurenta a susţinut că instanţa de fond a stabilit obligaţia de plată, deşi aceasta nu era justificată şi oricum, nu s-a motivat în considerentele hotărârii, în ce anume constau aceste cheltuieli.
Recursul nu este fondat.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a actelor şi lucrărilor din dosar, reclamantul I.N.C.D.C.F.I.C.C.F. a investit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune al cărei obiect îl constituie refuzul nejustificat al pârâtei A.N.A.F. de soluţionare a cererilor înregistrate sub nr. 69783 din 25 mai 2007, nr. 75713 din 6 iunie 2007 şi nr. 57714 din aceeaşi dată, pentru reanalizarea ajutorului de stat regional acordat.
Cererile respective nu au primit însă, nici un răspuns din partea pârâtei până la data judecării cauzei şi în această situaţie nu sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, ci prevederile art. 2 lit. i) din aceeaşi lege care se referă la refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere a unei persoane.
Este semnificativă împrejurarea că ulterior pronunţării sentinţei recurate, pârâta A.N.A.F. prin A.F.P. a Sectorului 3 Bucureşti a emis adresa de răspuns, înregistrată la reclamant sub nr. 4844 din 3 noiembrie 2008, comunicând acestuia rezolvarea dată cererilor înregistrate (filele nr. 12-13 ale dosarului de recurs).
Actul nou depus în dosarul de recurs nu face decât să confirme justeţea apărărilor formulate de reclamant pe durata desfăşurării procesului şi a soluţiei recurate.
Cât priveşte obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, hotărârea se vădeşte legală şi temeinică, fiind justificată cu ordinul de plată anexat în dosarul primei instanţe (fila nr. 25) ce atestă achitarea de către reclamant a onorariului avocaţial în sumă de 3.444,18 lei.
Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced şi inexistenţa în cauză a unor motive de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinţei civile nr. 1244 din 16 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 659/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 663/2009. Contencios. Anulare act... → |
---|