ICCJ. Decizia nr. 655/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 655/2009
Dosar nr. 4354/2/2007
Şedinţa publică din 10 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 septembrie 2006, G.C. a chemat în judecată Guvernul României, A.N.R.P., pe Prefectul judeţului Vaslui şi Comisia judeţeană Vaslui pentru aplicarea Legii fondului funciar, solicitând a se constata refuzul nejustificat al acestor autorităţi publice de a-i soluţiona şi comunica răspunsul la cererile formulate privind reconstituirea dreptului său de proprietate privată asupra unor terenuri în suprafaţă de 3,2532 ha, situate în comuna Bogdăniţa, judeţul Vaslui.
De asemenea, a cerut obligarea pârâţilor în solidar la plata unor daune materiale în valoare de 1000 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 120 lei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că atât primarul comunei Bogdăniţa, cât şi prefectul judeţului Vaslui au refuzat să aplice normele legale, nedând curs cererilor sale repetate pentru recunoaşterea dreptului de proprietate asupra acelor terenuri şi pentru eliberarea titlului de proprietate.
Aceeaşi atitudine au adoptat-o şi celelalte autorităţi publice pârâte sesizate de reclamant prin petiţii separate, situaţie în care pentru recunoaşterea dreptului subiectiv şi plata daunelor materiale cuvenite s-a văzut nevoit a se adresa instanţei de judecată cu acţiune în contencios administrativ, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reinvestită cu soluţionarea pricinii ca urmare a casării cu trimitere a unei hotărâri anterioare, prin sentinţa civilă nr. 2341 din 2 octombrie 2007 a respins acţiunea ca neîntemeiată.
În esenţă, instanţa a reţinut că autorităţile publice pârâte cu răspuns tuturor petiţiilor formulate de reclamant în legătură cu reconstituirea dreptului său de proprietate asupra terenurilor situate în comuna Bogdăniţa, judeţul Vaslui, situaţie în care nu poate fi vorba de un refuz nejustificat în sensul prevederilor art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, împrejurarea că reclamantul nu este mulţumit de conţinutul răspunsurilor date şi de faptul că o anumită suprafaţă de teren este ocupată de o altă persoană (L.P.), nu justifică măsura admiterii acţiunii şi oricum, această ultimă împrejurare vizează litigiul declanşat în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul G.C.
Recurentul a reiterat afirmaţiile cuprinse în acţiune, susţinând că în mod greşit instanţa de fond a respins această acţiune, deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâţii i-au răspuns la toate cererile înregistrate cu privire la reconstituirea dreptului său de proprietate asupra terenurilor. Că, au fost nesocotite îndrumările date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2150 din 24 aprilie 2007 şi în loc să dispună suspendare judecăţii pentru lipsa tuturor părţilor, la termenul din 25 septembrie a reţinut cauza în vederea soluţionării ei în fond.
Criticile nu sunt întemeiate.
Prin Decizia nr. 2150 din 24 aprilie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de reclamantul G.C. şi a casat sentinţa civilă nr. 126 din 17 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
S-a reţinut că în mod eronat această instanţă a admis excepţia de nulitate a cererii de chemare în judecată fără a mai intra în fondul litigiului dintre părţi.
Instanţa de control judiciar a stabilit totodată, obiectul litigiului, care vizează cererea reclamantului de a se constata refuzul nejustificat al pârâţilor de a-i răspunde la cererile înaintate în vederea aplicării normelor legale incidente şi reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor situate în comuna Bogdăniţa judeţul Vaslui.
Conformându-se dispoziţiilor art. 315 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a păşit la soluţionarea litigiului pe baza probelor cu înscrisuri administrate pe parcursul derulării procesului şi ţinând seama de faptul că prin întâmpinările depuse anterior la dosar, pârâta A.N.R.P. solicitase judecarea cauzei în lipsă.
Contrar susţinerilor din recurs, obiectul cererii de chemare în judecată a fost stabilit în mod judicios de prima instanţă care, aşa cum s-a arătat, a avut în vedere considerentele deciziei de casare ale instanţei superioare.
Cu înscrisurile anexate la filele nr. 13 şi următoarele ale Dosarului curţii de apel nr. 8589/2/2006, precum şi în celelalte dosare ataşate s-a dovedit că autorităţile pârâte au răspuns petiţiilor reclamantului, iar prin sentinţa civilă nr. 1883 din 22 iulie 2008, Judecătoria Bârlad a admis acţiunea lui G.C., obligând Comisia comunală Bogdăniţa pentru aplicarea Legii fondului funciar să-l pună pe reclamant în posesia suprafeţelor de 3 ha teren cu vegetaţie forestieră şi 0,6297 ha teren agricol, pe vechile amplasamente.
Hotărârea respectivă (filele nr. 44-45 ale Dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 4354/2/2007) a rămas definitivă şi irevocabilă. În plus, prin adresa nr. 847 din 7 iulie 2006, Primăria comunei Bogdăniţa a comunicat Instituţiei Prefectului Judeţului Vaslui că cererile reclamantului au rămas fără obiect, întrucât acesta a obţinut terenul solicitat încă din anul 1993 (fila nr. 66 a aceluiaşi dosar).
Apreciind că în condiţiile date nu poate fi vorba de un refuz nejustificat al pârâtelor de a soluţiona cererile reclamantului şi respingând acţiunea ca neîntemeiată, curtea de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, care urmează a fi menţinută prin respingerea recursului ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.C. împotriva sentinţei civile nr. 2341 din 2 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 648/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 656/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
