ICCJ. Decizia nr. 656/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 656/2009
Dosar nr. 4427/2/2008
Şedinţa publică din 10 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC S.B. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, secretariatul general al Guvernului, Prefectul Judeţului Buzău, Primăria Comunei Valea Râmnicului suspendarea efectelor Ordinului nr. 792/2007 emis de Instituţia Prefectului judeţului Buzău, prin care s-a dispus restituirea în proprietatea comunei Valea Râmnicului a suprafeţei de 2,33 ha pentru reîntregirea iazului comunal, precum şi, a răspunsului nr. 15/A/329/CA din 18 februarie 2008 emis de Guvernul României, secretariatul general al Guvernului prin care a fost respinsă reclamaţia administrativă, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, existând un caz bine justificat pentru a dispune suspendarea actelor administrative contestate, măsura fiind necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Pârâtele Primăria Comunei Valea Râmnicului şi Instituţia Prefectului Judeţului Buzău au invocat prin întâmpinare excepţia necompetenţei materiale, în raport de faptul că Ordinul Prefectului nr. 792 din 8 noiembrie 2007 a fost emis în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991, republicată, modificată şi completată, act normativ care stabileşte competenţa judecătoriei în soluţionarea cererilor de anulare a unor astfel de acte administrative.
Pârâtul Guvernul României, secretariatul general al guvernului a invocat prin întâmpinare excepţia inadmisibilităţii capătului doi de cerere pe motiv că adresa de răspuns nu este act administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 2083 din 25 august 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut în esenţă că Ordinul nr. 792 din 8 noiembrie 2007 a fost emis de Prefectul Judeţului Buzău în baza Legii nr. 18/1991, republicată, modificată şi completată, care stabileşte potrivit art. 54 cu referire la art. 53 din această lege că, judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, este competentă să soluţioneze în fond acţiunea prin care se contestă acest ordin.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii capătului doi de cerere, invocată de pârâtul Guvernul României, secretariatul general al guvernului, prin întâmpinare, Curtea a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 137, se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei de necompetenţă materială, excepţie de procedură, dilatorie şi absolută.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC S.B. SRL criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac se susţine că instanţa care a pronunţat hotărârea ce face obiectul prezentului recurs ar fi trebuit să observe că, în condiţiile în care cererea de anulare a actelor administrative este de competenţa Curţii de Apel Bucureşti, este mai mult decât evident că şi cererea de suspendare a acestor acte este de competenţa aceeaşi instanţe.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta SC S.B. SRL precizează că cererea de suspendare a Ordinului nr. 792 din 8 noiembrie 2007 emis de Prefectul Judeţului Buzău în baza Legii nr. 18/1991, republicată, modificată şi completată, trebuia soluţionată de Curtea de Apel Bucureşti, având în vedere temeiul de drept indicat, respectiv art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Faţă de aceste precizări, Curtea consideră această critică nefondată, instanţa de fond reţinând în mod corect că nu are relevanţă în stabilirea competenţei de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ calitatea sau nivelul la care funcţionează instituţia care a soluţionat plângerea administrativă, competenţa materială stabilindu-se, exclusiv, în raport de instituţia care a emis actul administrativ contestat.
Pe de altă parte, Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, reprezintă legea generală în materia contenciosului administrativ,aplicabilă actelor administrative în măsura în care nu este prevăzută o procedură specială de contestare.
Or, în prezenta cauză, ordinul contestat a fost emis de Prefectul Judeţului Buzău în baza Legii nr. 18/1991, republicată, modificată şi completată, care stabileşte la art. 54 cu referire la art. 53 că, judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, este competentă să soluţioneze în fond acţiunea prin care se contestă ordinul Prefectului.
Este adevărat că recurenta a introdus acţiunea, având ca obiect anularea Ordinului nr. 792/2007 emis de Instituţia Prefectului judeţului Buzău precum şi a răspunsului nr. 15/A/329/CA din 18 februarie 2008 emis de Guvernul României, secretariatul general al guvernului, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, însă şi această cauză a fost trimisă spre competentă soluţionare Judecătoriei Buzău, prin admiterea excepţiei de necompetenţă materială.
Pe cale de consecinţă, având în vedere dispoziţiile anterior indicate precum şi în virtutea principiului conform căruia specialul prevalează generalului, se va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S.B. SRL împotriva sentinţei civile nr. 2083 din data de 25 august 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 655/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 659/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
