ICCJ. Decizia nr. 659/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 659/2009
Dosar nr. 5211/2/2007
Şedinţa publică din 10 februarie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie obligarea acestuia la restituirea sumei de 10.879.311 lei reprezentând contribuţie de asigurări sociale de sănătate reţinută şi încasată ilegal în perioada noiembrie 2000 - ianuarie 2004.
Prin cererea precizatoare a obiectului acţiunii introductive de instanţă, depusă la termenul de judecată din 28 noiembrie 2007, reclamantul a arătat că solicită instanţei obligarea pârâtului să întocmească şi să comunice C.N.P.A.D.A.S. formele privind cuantumul pensiei actualizate în perioada 01 noiembrie 2000 - 01 ianuarie 2004 în raport cu nivelul salariului de bază, respectiv cu nivelul indemnizaţiei brute lunare a unui procuror în funcţie de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti cu o vechime de peste 20 de ani conform art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada 1 decembrie 2000 - 1 decembrie 2004 pârâtul a comunicat C.N.P.A.D.A.S. în mod greşit venitul net al unui procuror în funcţie, în vederea stabilirii cuantumului pensiei actualizate şi nu venitul brut, aşa cum prevede art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească.
Pârâtul M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Prin sentinţa civilă nr. 673 din 27 februarie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie iar, pe fondul cauzei, a respins acţiunea formulată de reclamantul Popa Nicolae ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, Curtea a reţinut că Ministerul Public are legitimare procesuală activă, atâta vreme cât acesta a răspuns cererii care i-a fost adresată de reclamant, astfel că nemulţumirea acestuia îmbracă forma unui refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, reglementat de Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, Curtea a apreciat că din cuprinsul art. 103 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 rezultă că pensia de serviciu stabilită în procent pentru un magistrat se raportează la venitul net; prin noţiunea de venit net legea prevede expres ce se înţelege, în sensul că este venitul realizat din salariul de bază, sporul de vechime în muncă şi sporul de stabilitate în magistratură avute la data pensionării.
A mai reţinut Curtea că salariul de bază este o componentă a venitului net de care trebuie să ţină cont autoritatea publică în comunicările făcute C.N.P., iar acest salariu de bază nu se confundă şi nu se identifică cu noţiunea de venit brut al unui magistrat în funcţie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul P.N. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că în cauza de faţă nu operează prevederile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, ci prevederile alin. (5) ale aceluiaşi articol din legea menţionată care prevede că „pensiile magistraţilor se actualizează în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraţilor în activitate."
Înalta Curte sesizată cu soluţionarea acestei cauze, mai înainte de a cerceta motivele invocate, constată că recurentul P.N. a formulat o cerere de renunţare la judecata cererii de chemare în judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 246 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal,în şedinţă, fie prin cerere scrisă.
Prin cererea depusă în recurs, reclamantul a solicitat a se lua act de faptul că înţelege să renunţe la cererea de chemare în judecată.
Cum textul foloseşte sintagma „oricând", acest termen trebuie interpretat în sensul că renunţarea la judecată poate avea loc în tot cursul judecăţii, atât în faţa primei instanţe, cât şi în faţa instanţelor de apel şi de recurs.
Pe de altă parte, art. 316 C. proc. civ. prevede că dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.
Prin urmare, norma permite o completare a dispoziţiilor de procedură privind judecarea recursului cu cele referitoare la apel, desigur în măsura în care acestea nu contravin naturii şi regimului juridic specific recursului.
Totodată, în recurs sunt admise actele de dispoziţie ale părţilor, precum renunţarea la judecată, la drept, achiesarea, tranzacţia ori pot deveni incidente instituţii ca suspendarea judecăţii, perimarea.
Cum renunţarea la judecată este un act unilateral irevocabil, odată ce reclamantul a renunţat la judecata acţiunii, nu mai poate reveni asupra acesteia.
În concluzie, manifestarea de voinţă în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, care nu este supusă cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.
Văzând dispoziţiile prevăzute de art. 246 alin (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă şi având în vedere dispoziţiile art. 129 alin (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va lua act de renunţarea reclamantului N.P. la judecarea acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.N. împotriva sentinţei civile nr. 673 din 27 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi ia act de renunţarea reclamantului P.N. la judecarea acţiunii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 656/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 661/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
