ICCJ. Decizia nr. 663/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 663/2009
Dosar nr. 1378/44/2007
Şedinţa publică din 10 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 16 octombrie 2007, reclamanţii B.S., C.T., C.D., C.F., L.I.G., L.M.M., M.S., N.C.C., P.C., P.E., P.A.L., P.M., P.T., R.I., R.M., Ţ.L.S., U.I., V.S. au solicitat anularea hotărârii nr. 266/17 septembrie 2007 a Colegiului director din cadrul C.N.C.D., constatarea existenţei unui tratament discriminatoriu între controlorii financiari aparţinând aceluiaşi sistem în legătură cu aplicarea sporului de 75% la indemnizaţie personalului din cadrul Autorităţii de audit de pe lângă C.C.R., începând cu anul 2005 şi până în prezent.
Prin sentinţa civilă nr. 4/2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost admisă, s-a anulat hotărârea atacată, s-a constatat existenţa unui tratament discriminatoriu între controlorii financiari aparţinând aceluiaşi sistem în legătură cu aplicarea sporului de 75% la indemnizaţie, care se acordă numai personalului din cadrul Autorităţii de audit de pe lângă C.C.R., începând cu anul 2005 şi în continuare.
Instanţa a reţinut că discriminarea la care sunt supuşi reclamanţii are o formă continuă iar curgerea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din OUG nr. 137/2000 este legată de această formă continuă a faptei, motiv pentru care cererea nu este tardivă; că reclamanţii sunt discriminaţi prin aplicarea sporului de 75% numai în favoarea unei categorii restrânse de controlori financiari.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri în termen pârâţii C.C.R. şi C.N.C.D.
În motivarea recursurilor ambii pârâţi au arătat că petiţia reclamanţilor la C.N.C.D. a fost tardiv formulată. Curtea de Conturi a mai menţionat, în esenţă, referitor la fondul pricinii: că reclamanţii nu sunt discriminaţi, întrucât egalitatea în drepturi nu înseamnă uniformitate; că reglementarea criteriilor de determinare a indemnizaţiilor sau a salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat constituie un atribut exclusiv al legiuitorului; că instanţa a realizat o imixtiune în competenţa legislativă.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursurilor şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate.
Prin Hotărârea nr. 266 din 17 septembrie 2007 a C.N.C.D., petiţia formulată la data de 18 iulie 2007 de reclamanţi privind constatarea tratamentului discriminatoriu între controlorii financiari aparţinând aceluiaşi sistem în legătură cu aplicarea sporului de 75% la indemnizaţie personalului din cadru Autorităţii de audit de pe lângă C.C.R., începând cu anul 2005, a fost clasată ca tardiv introdusă, în baza art. 20 alin. (1) din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
În conformitate cu acest text legal, consiliul poate fi sesizat de persoana care se consideră discriminată în termen de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei.
Prin petiţia din data de 18 iulie 2007 adresată C.N.C.D. reclamanţii au susţinut că, începând cu anul 2005, sunt discriminaţi faţă de controlorii financiari angajaţi la Autoritatea de audit, prin neaplicarea de către C.C.R. a dispoziţiilor art. 145 alin. (1) din Legea nr. 200/2005. Acest act normativ a fost publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 550 la data de 28 iunie 2005. De la data intrării în vigoare a acestei legi reclamanţii nu pot invoca recunoaşterea legii, publicarea în M. Of. al României având tocmai funcţia de a aduce la cunoştinţa publicului legea adoptată.
Aşadar, termenul de un an prevăzut de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din OG nr. 137/2000 se calculează de la data de 1 iulie 2005, astfel încât, cererea depusă la C.N.C.D. la data de 18 iulie 2007 este tardivă.
Ca atare, Hotărârea nr. 266 din 17 septembrie 2007 a C.N.C.D. este legală şi acţiunea se impunea a fi respinsă.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi admis, sentinţa se va modifica şi acţiunea reclamanţilor va fi respinsă ca neîntemeiată.
Având în vedere soluţia adoptată, nu se impune analizarea celui de-al doilea motiv de recurs formulat de C.C.R., întrucât priveşte fondul pricinii.
Referitor la hotărârile judecătoreşti depuse de intimaţi, prin care altor controlori financiari le-au fost acordate aceste drepturi salariale, se constată că obiectul acelor acţiuni este diferit de cel al acţiunii supuse dezbaterii, întrucât în prezenta cauză a fost atacată o hotărâre a C.N.C.D. în baza art. 20 alin. (9) din OG nr. 137/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de C.C.R. şi C.N.C.D. împotriva sentinţei civile nr. 4/F din 21 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanţii B.S., C.T., C.D., C.F., L.I.G., L.M.M., M.S., N.C.C., P.C., P.E., P.A.L., P.M., P.T., R.I., R.M., Ţ.L.S., U.I., V.S., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 661/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 664/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
