ICCJ. Decizia nr. 724/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 724/2009
Dosar nr. 429/2/2008
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 21 ianuarie 2008, reclamanta SC. V. SA Giurgiu a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea executării deciziei nr. 533 din 5 decembrie 2007 emisă de pârâtul Ministerului Economiei şi Finanţelor – Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii de anulare a acestei decizii.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Decizia contestată s-a dispus în mod nelegal revocarea autorizaţiei sale de antrepozit fiscal eliberată la data de 30 noiembrie 2004 şi prin executarea acestei decizii, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare, se află în imposibilitate să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale asumate faţă de clienţi, suportând pagube materiale şi morale importante.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea ca nefondată prin încheierea din Şedinţa publică din 2 aprilie 2008, cu motivarea că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor legale privind existenţa cazului bine justificat şi a prejudiciului iminent prin executarea actului administrativ atacat, care se bucură de prezumţia de legalitate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a apreciat eronat ca nefiind dovedite în cauză condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, deşi existenţa cazului bine justificat şi a prejudiciului iminent rezultă din obiectul de activitate al societăţii, care nu mai poate fi realizat ca urmare a revocării autorizaţiei de antrepozit fiscal prin Decizia nr. 533 din 5 decembrie 2007 emisă de autoritatea intimată.
Recurenta a precizat că, prin nefuncţionarea procesului de producţie a suferit deja un prejudiciu material în valoare de 1.000.011,36 lei şi nu poate realiza profitul prognozat pe baza încheierii contractelor comerciale de vânzare - cumpărare a băuturilor produse pe bază de alcool, produselor intermediare şi vinurilor.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat corect că recurenta-reclamantă nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 15, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru că nu se poate reţine existenţa unor cazuri bine justificate şi pericolul producerii unei pagube iminente.
Referitor la prima condiţie legală, instanţa de fond a stabilit întemeiat că nu există motive temeinice şi evidente, care să creeze o îndoială puternică asupra legalităţii actului administrativ atacat şi care să ducă la răsturnarea prezumţiei de legalitate şi de veridicitate de care acesta beneficiază.
Raportat la situaţia de fapt concretă, instanţa de fond a apreciat judicios că nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiţie legală privind prevenirea unei pagube iminente până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anulare.
Recurenta nu a dovedit că prin executarea deciziei nr. 533 din 5 decembrie 2007 de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal pentru producţia de băuturi pe bază de alcool, produse intermediare şi vinuri s-ar produce o pagubă iminentă, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenţă.
În consecinţă, nefiind motive de casare sau de modificare a încheierii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
Faţă de soluţia dată recursului, se va dispune restituirea către recurentă a cauţiunii în sumă de 2.000 lei plătită cu chitanţa C.E.C. din 20 martie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC V. SA Giurgiu împotriva încheierii din 2 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Dispune restituirea către recurentă a cauţiunii în sumă de 2000 lei plătită cu chitanţă C.E.C. in 20 martie 2008.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 710/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 726/2009. Contencios → |
|---|
